Triumful unei gladiatoare. Istoricul roman Suetonius evoca in lucrarea sa "Viata celor doisprezece Cezari", luptele gladiatoarelor din timpul domniei imparatului Domitian (51-96 d.Hr.). Un alt istoric, Dio Cassius, povesteste despre jocurile de circ organizate de Nero in anul 66, unde se infruntau femei inarmate. Participarea sexului frumos la luptele din arena a fost definitiv interzisa de-abia in anul 200 de catre imparatul Septimiu Sever, iar a gladiatorilor, in secolul al IV-lea, din ordinul imparatului crestin Constantin.
O statueta antica din bronz prezentand o femeie-gladiator, cu o vechime de 2000 de ani, descoperita intamplator in rezervele unui muzeu arheologic din Hamburg, se alatura marturiilor legate de aceasta istorie sangeroasa care "innobila" traditiile romane. Dupa cum se vede, apare intr-o postura care trimite la o alegorie a atletismului sau la evocarea unei victorii si nu la reprezentarea unei lupte in arena. Este dezvelita pana la brau, poarta o armura de protectie la nivelul genunchilor iar in mana tine un pumnal incovoiat – sica – folosit de traci. Nu este doar o statuie de valoare exceptionala ci si una din rarele reprezentari de acest gen descoperite (precedenta a fost identificata gravata pe o stela, in anul 2000, in cetatea greaca Halicarnas).
Cea mai veche perla. Intr-un mormant din Neolitic, localizat intr-un sit din Emiratul Umm al Quaywayn, a fost descoperita cea mai veche perla veritabila din istoria umanitatii (cu un diametru de 5 milimetri) asezata pe umarul drept al ramasitelor pamantesti apartinand unui barbat. Datarea cu carbon i-a precizat vechimea: 7500 de ani. Asadar, acesti stramosi ai nostri se scufundau in apele marilor, probabil cu mult timp inainte, pentru a preleva scoicile producatoare de perle. Pana acum, arheologii si gemologii erau convinsi ca acest gen de pescuit s-a practicat in urma cu 5000 de ani i.Hr., inclusiv in apele arhipelagului nipon.
In zonele marine ale Peninsulei Arabice au fost descoperite in ultimii 10 ani aproximativ 100 de perle, pescuite in urma cu aproximativ 5500 de ani mai tarziu. Oamenii nu plonjau in mare doar pentru a strange scoici ci si pentru a prinde pesti ascunsi sub roci si in cavitatile rocilor sau moluste. Totodata practicau pescuitul cu undita, folosind ace confectionate din scoici, mai ales in larg, intrucat au deprins mestesugul constructiei barcilor. Perlele de culoare alba sau rosie (unele batand spre portocaliu), care si-au pastrat stralucirea, aveau probabil un rol magic. In unele morminte, erau asezate deasupra buzei superioare a defunctilor.
Albastru maya. Este vorba de un pigment aplicat pe fresce si vase de lut executate in siturile din Chichen Itza intre secolele VI-IX, a carui compozitie a fost de-abia acum determinata: un amestec de indigo si silicat de magneziu. Analizele chimice au relevat faptul ca cele doua componente ale pigmentului proveneau din nordul Yucatanului, una dintre mine, cea din care se extragea silicatul de magneziu, fiind recent descoperita.
DORIN MARAN
Comentarii