Sidney Poitier a ajuns în prim-planul cinematografiei americane, cele peste 50 de roluri jucate fiind alese cu mare grija. S-a remarcat, deopotriva, in actiuni de aparare a drepturilor negrilor. Diagnosticat, în urma cu 15 ani, cu un cancer de prostata, actorul a reusit sa treaca peste toate operatiile cu bine, iar astazi se bucura de viata, împreuna cu familia, într-un loc retras, departe de vacarmul platourilor de filmare, dar si al marilor orase.
A jurat sa devina actor
Petrecand-si copilaria într-o familie de agricultori din Bahamas ce locuia într-un sat unde nu ajunsese pe atunci curentul electric (s-a nascut la 20 februarie, 1927), Sidney Poitier, dupa cum povestea chiar el, a trait total retras de lumea zbuciumata a Americii. „Singuratatea mi-a starnit curiozitatea pentru natura si am devenit foarte legat de creaturile din apropiere, fie ele pasari sau greieri”. Nascut în Miami, unde întamplator se aflau parintii pentru a vinde rosiile obtinute la ferma proprietate, el a capatat automat, cetatenie americana, fapt ce i-a fost de folos mai tarziu cand tatal, pentru a-l feri de saracie si delicventa, l-a trimis la fratele mai mare, stabilit în acest oras. Avea doar 15 ani dar nu s-a acomodat, considerand Florida, dupa cum marturisea mai tarziu, „un loc antiuman din cauza opresiunilor la care era supusa populatia neagra de aici”.
La 17 ani a parasit Florida si s-a stabilit la New York unde pentru a-si castiga existenta, ocupa tot felul de slujbe printre care cea de spalator de vase. Constient ca în acest oras nu putea sa-si croiasca un drum nou ca un semi-analfabet a început sa citeasca articole din ziar, ajutat de un chelner evreu. Întamplator, a dat peste un anunt în care „American Negro Theatre” avea nevoie de actori, însa la auditie, nestiind prea bine sa citeasca, a fost respins si dat afara. Atunci Poitier a jurat ca va deveni actor cu orice pret pentru a demonstra celor ce l-au alungat ca s-au înselat. Zile si nopti la rand a ascultat radioul si a „jucat”scenete pentru a-si perfectiona pronuntia iar dupa sase luni s-a prezentat la acelasi teatru pentru auditie. Norocul a fost de partea lui. A primit rolul principal într-o productie de pe Broadway, filmul „No Way Out”. Era anul 1950 iar Sidney devenea actor.
Laurii gloriei
Performantele sale actoricesti au atras atentia regizorilor, personajul interpretat dandu-i posibilitatea sa-si puna în valoare sensibilitatea si calitatile de om de mare omenie si caracter. Slefuindu-si tehnica subtila cu migala, perseverenta si multa munca, alegandu-si rolurile dupa cum simtea ca îl reprezinta, tanarul actor, a reusit sa-i depaseasca în reputatie pe multi dintre actorii de top ai vremii: Clark Gable, Tony Curtis, sau Paul Newman, castigand premii importante. Astfel pentru rolurile din filmele „Edge of the City” (1957), „The Defiant Ones” (1958) si „A Raisin in the Sun” (1962) castiga premiul BAFTA pentru cel mai bun actor strain. Continuandu-si cariera stralucita si ramanand acelasi om sensibil, sincer, fara veleitati, relevand nu numai un farmec masculin aparte ci si o dezinvoltura a jocului surprinzatoare, aratand cat de neincomodat poate sa ramana de tonalitalea psihologica a partiturilor abordate, Sidney Poitier se impune ca una dintre cele mai populare vedete ale ecranului american, anul 1963 aducandu-i un Oscar, pentru rolul Himer Smith din „Crinii campului”, fiind primul actor de culoare care castiga aceasta statueta dar si un Glob de Aur.
1967 este anul marilor succese, fiind capul de afis la trei box-office-uri: „Sir, cu dragoste”, „Ghici cine vine la cina” si „În arsita noptii”. A creat roluri variate si a reusit sa schimbe atitudinea industriei cinematografice americane fata de actorul de culoare, sfidand stereotipiile si complexele celor care mai facusera film înaintea sa. În 2002 a fost ales de Academia de Arte si Stiinte Picture Motion pentru a primi un Oscar onorific, „în semn de recunoastere a realizarilor sale remarcabile ca artist si ca fiinta umana”. Anul 2009 îi aduce Medalia Prezidentiala a Libertatii ca o încununare a carierei stralucite pe care a avut-o.
Regizor, ambasador si viata particulara
Cu o vointa iesita din tipare, Sidney Poitier îsi încearca talentul si ca regizor, ca scriitor si ca filantrop. Este considerat un fel de „avere nationala” a Statelor Unite. În aprilie 1997 a fost numit ambasador de Bahamas în Japonia fiind în acelasi timp si Ambasadorul Bahamas la UNESCO.
Dincolo de recunoasterea si aprecierea pentru tot ce a facut în lumea filmului, Sidney Poitier a ramas o persoana modesta, retinuta cand vine vorba de viata sa privata. Traieste din 1976 alaturi de cea de-a doua sotie, actrita Joanna Shimkus, bucurandu-se de cele patru fiice (doua din prima casatorie) si nepoti, încercand sa pastreze un stil de viata sanatos fara alcool (de 40 de ani nu s-a atins de alcool), nu fumeaza si merge foarte mult pe jos. A scris trei carti de memorii din care aflam cat de preocupat este de valorile ce i-au definit viata si cariera dar si cata raspundere are omul fata de Univers.
La cei 85 de ani, cu aceeasi privire patrunzatoare cu care a cucerit America, a ramas, pentru totdeauna, mereu o persoana delicata, umila, dreapta, cu o atitudine deschisa catre lumea în care a reusit sa schimbe imaginea clasica, pasiva a personajelor afro-americane ce populau ecranele. O legenda vie, un star singuratic.
IOANA FLORIA
Comentarii