Stiintele medicale aprofundand aceasta practica ancestrala, de inspiratie religioasa, care este postul au facut constatari dintre cele mai interesante in legatura cu sanatatea. In acest sens, s-a constatat ca suprimarea micului dejun asigura o dimineata mai activa, mai lucrativa, acelora care in mod structural sunt mai congestivi. De asemenea, s-a mai constatat ca suprimarea pranzului, la randul sau, asigura o dimineata mai eficienta dispepticilor, adica acelora care prezinta tulburari digestive cu caracter functional, in vreme ce suprimarea cinei asigura o noapte linistita in special acelora suferind de hernie hiatala. In situatiile de mai sus avem de-a face, desigur, cu forme ale postului scurt.
Postul este considerat a fi lung cand depaseste limita a 3 zile. Retineti faptul, apropo de aceasta realitate, ca abia incepand cu acest interval de timp, dispare senzatia greu suportabila de foame si de slabiciune, care ii exaspereaza pe cei in cauza. Cu disparitiile de care vorbim mai sus, organismul ne da senzatia ca s-a decis, in sfarsit, de a se hrani din rezervele sale extratisulare, urmand ca, intr-o a doua etapa, sa se hraneasca din cele intratisulare. In aceasta perioada se exalteaza activitatea enzimatica, si tot in aceasta perioada apare senzatia de usurare, apoi aceea de limpezire a mintii, ca si o stare generala mai buna.
Primul om care si-a creat o autentica voga pe marginea postului, este un pastor din Malta, pe nume Bernard, si asta in secolul al XVIII-lea. Acest om prezenta un interes deosebit si pentru practicile si gandirea medicala. El recomanda cure periodice de post ce mergeau pana la 30 de zile, cure urmate de altele de vegetarism, hiperaeratie si mers pe jos, in picioare goale.
Medicul american, Paul Carton, de fapt intemeietorul fiziologiei stiintifice din aceasta tara, care a aprofundat practicile preconizate de pastorul Bernard din Malta, conchide in studiul sau ca postul, fireste in anume limite, poate aduce reale servicii sanatatii.
Entuziasmat de aceasta concluzie, un alt medic american, si anume E.H. Dewey, creeaza si el, aidoma pastorului din Malta, o alta autentica voga pe marginea postului, incepand din 1866, preconizand posturi scurte, care se reduceau de regula la suprimarea micului dejun, si pe care le recomanda cu precadere in tratamentul diverselor boli acute. Acelasi Dewey mai recomanda insa si posturi mai lungi, de circa 3-5 saptamani, constand tot din suprimarea micului dejun, postul negru, total, rezervandu-l numai unor cazuri speciale.
Merita a reaminti faptul ca acelasi Dewey a bulversat opinia publica prin vindecarea, pe calea postului negru, practicat 50 de zile, a unui bolnav suferind de insuficienta cardiaca, interval de timp cand bolnavul in cauza a pierdut 35 de kg, dar s-a si vindecat.
In atari situatii, Dewey le cerea bolnavilor astfel tratati sa semnaleze aparitia senzatiei de autentica foame, senzatie care, dupa spusele sale, nu apare decat dupa lungi perioade de privare totala de hrana. Doctorul Dewey a ramas celebru in istoria medicala prin tratamentele sale pe baza de post, experienta pe care si-o etaleaza in cartea sa, tot atat de celebra, intitulata "Foamea care vindeca". Iata doar un pasaj din aceasta carte: "M-am convins ca Natura stie perfect sa vindece o boala, daca nu este stanjenita in munca sa. M-am convins, de asemenea, ca a impune bolnavilor sa manance bine cand sunt bolnavi, si sa foloseasca droguri agresive pentru organism, cum se procedeaza in mod obisnuit, inseamna a-i obliga pe acestia sa apeleze la practici demne de epoca barbariei si nu a noastra".
Nenumarati medici dintre cele doua razboaie mondiale preluand practicile lui Dewey ne demonstreaza prin bolnavii si scrierile lor ca postul reprezinta o arma terapeutica care poate aduce reale servicii in tratamentul diverselor boli, ca si in pastrarea sanatatii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii