Femeile romane din inalta societate sau din familii bogate din primele doua secole ale imperiului, pana in preajma anului 200 d.Hr., se aflau sub tutela sotului dar mai ales a tatalui care avea o putere de decizie mai importanta in unele contexte. Nu aveau drept de vot, erau excluse din functiile publice, din sfera politica… Dar, cu toate astea, se bucurau de privilegii, libertati, lux. Frecventau baile ornamentate cu rafinament, inclusiv cele mixte, erau rasfatate de sclave, asistau la spectacole, participau la banchete, faceau sport…
Istoricul roman Juvenal de la care ne-au parvenit sute de pagini in care trateaza conditia femeii in familie si societate din acele timpuri, precizeaza, printre altele, faptul ca autoritatea sotului palea in fata fortei tutelare a tatalui femeii, acesta acordandu-i mai multe libertati decat sotul sau ca dreptul roman ii garanta sotiei proprietatea asupra zestrei, inclusiv in caz de divort, pe care o administra dupa bunul plac.
Dincolo de marturiile lasate de cronicarii romani, de istoricul Juvenal, filozoful Seneca sau de poetul Ovidiu, modul lor de viata este reflectat si de descoperirile arheologice. De pilda, intr-un basorelief din Ostia, secolul al II-lea i.Hr. este reprezentata o femeie din randul aristocratiei care gestioneaza o activitate economica. Aveau libertatea de a practica (conduce) orice activitate profitabila, pe cont propriu (comert, contabilitate, croitorie, artizanat). Unele dintre femeile care aveau ambitii inalte, mai ales cele care frecventau anturajul imperial, puteau influenta decizii politice.
Nu aveau dreptul de a participa la practici cultuale (religioase) ci doar de a asista la derularea acestora. Exista insa o exceptie in care aveau un rol special, cel de vestale (obligatoriu fecioare) cand slujeau zeita romana Vesta, aparatoare a caminului.
Ordinul vestalelor era constituit din 6 preotese „osandite” la castitate intreaga viata. Erau alese de la varsta de 6-7 ani din cele mai ilustre familii si practicau ceremonialul timp de cel putin 30 de ani. Aveau obligatia de a pazi si intretine focul in Templul Vestei, din altarul zeitei, a carui flacara trebuia sa dainuie, si sa aduca apa de la izvorul sfant al nimfei Egeria, pentru a curata templul.
Vestalele erau subordonate din punct de vedere cultual si disciplinar Colegiumului condus de Pontifex Maximus si se bucurau de o mare consideratie si de privilegii. De pilda, in circuri si amfiteatre, la serbari si adunari ocupau locurile de onoare. Cel care ofensa o vestala era pedepsit cu moartea.
DORIN MARAN
Comentarii