Al treilea conflict militar prin care cubanezii urmareau eliberarea de sub ocupatia spaniola s-a desfasurat între 1895 si 1898 – cu precizarea ca în ultimele trei luni ale luptelor s-a declansat si Razboiul Americano-Spaniol. Conflictele s-au finalizat cu Tratatul de la Paris (10 decembrie 1898), prin care Spania recunostea independenta Cubei si pierdea teritoriile detinute pâna atunci: Guam, Puerto Rico si Philippine. O situatie speciala are Golful Guantanamo, capturat de americani de la spanioli în 1898 si devenit baza navala a SUA.
A treia tentativa
Primul mare conflict militar dintre rebelii cubanezi si spanioli s-a desfasurat între 1868 si 1878 si a ramas în istorie drept Razboiul de Zece ani sau „Marele Razboi”, declansat atunci când proprietarul de mori de trestie de zahar Manuel Cespedes si adeptii sai au declarat independenta fata de Coroana Spaniola. Dar fortele iberice superioare numeric au învins, sub comanda generalului Arsenio Campos. Al doilea conflict a fost „Razboiul cel Scurt” (1879-1880), pierdut de rebelii condusi de revolutionarul Calixto Garcia.
În pofida ocupatiei spaniole, în bogata insula se producea un fenomen care dauna profitului pe care conta Coroana Spaniei. Era vorba despre infiltrarea cu tot mai mare succes economic a capitalului american. Dupa Razboiul de Zece Ani (care a afectat veniturile spaniole), s-a produs fenomenul formarii unei clase de mijloc din ce în ce mai puternice, sprijine de investitiile americane în domeniile cheie cubaneze: producerea zaharului, a industriei tabacului si minerit. Se estimeaza ca investitiile americane au atins, în 1895, nivelul de 50 de milioane dolari SUA. În aceste conditii economico-sociale, s-au format sindicate puternice în industriile principale. Revolutionarul Jose Marti, erou national (1853-1895), a organizat fortele patriotice din regiunea Florida si din interiorul tarii, formând Partidul Revolutionar Cubanez (care avea în vedere si independenta Puerto Rico). Principala tinta a revolutionarilor lui Marti era independenta Cubei, fara a lasa tara sa cada sub ocupatia americana…
Luptele au început în februarie 1895 si s-au desfasurat în numeroase locuri din tara. Cea mai mare intensitate a fost înregistrata în regiunea Oriente. Dar fortele rebele erau inferioare numeric si liderii au fost arestati foarte curând. Americanii nu au dorit sa intervina de la început, dar „incidentul vasului USS Maine” din 1898 (explozie si distrugerea navei) a determinat intrarea SUA în razboi alaturi de cubanezi, împotriva Spaniei. Fortele spaniolilor erau deja slabite, asa ca Spania a cerut pace la 17 iulie 1898. A urmat semnarea unui tratat umilitor, prin care Cuba devenea independenta.
Urmari inevitabile
Multi politicieni americani sustineau ca fara aportul SUA, Cuba nu ar fi obtinut independenta. Faptele arata ca în 1902 Cuba obtine independenta totala fata de SUA, devenind Republica Cuba. Dar prin noua constitutie a tarii, americanii continuau sa detina controlul asupra finantelor si relatiilor externe cubaneze. Insula a cunoscut o perioada de înflorire economica constanta. Revolutionarii condusi de Fidel Castro l-au obligat pe presedintele Batista sa plece în exil, în 1959.
PAUL IOAN
Comentarii