Vorbim despre un fenomen, inainte de toate, social, care practic nu se (mai) poate gestiona normal: zgomotul permanent, diurn si nocturn deopotriva, de niveluri din ce in ce mai ridicate, in special in mediile urbane, periodic extins chiar si in presupusele „oaze de liniste”, cum sunt parcul, padurea, malul unei ape si asa mai departe. Insa nu la nenumaratele surse de zgomot ne vom referi aici (de la vecinii petrecareti si gunoierii de dupa miezul noptii, pana la circulatia auto mobilelor si activitatile industriale). Mentionam inainte de toate un lucru extrem de ingrijorator si cu consecinte grave certe pe termen lung: peste 360 de milioane de persoane din intreaga lume manifesta probleme de auz!
In acelasi timp, aproape jumatate dintre europeni au probleme auditive, numarul hipoacuzicilor crescand simtitor in ultimii 30 de ani. Totodata, aproape jumatate din populatia totala a Uniunii Europene este expusa, zilnic, unui nivel de zgomot care depaseste 55 de decibeli (limita considerata sigura), iar 20% sunt expusi la un zgomot mai mare de 65 de decibeli; un total, sa recunoastem, enorm si de netolerat.
Potrivit specialistilor, pierderea auzului nu tine cont de varsta si poate surveni oricand. Totusi, se intelege ca aceasta, cu cat survine la o varsta mai mica, cu atat copilul, respectiv viitorul adult este ca si pierdut pentru familie, pentru societate, dar in primul rand pentru el insusi. Problemele auditive la copii pot intarzia dezvoltarea limbajului si a abilitatilor cognitive, acestea, la randul lor, impiedicand, foarte probabil, succesul la scoala, in timp ce la adulti fenomenul impiedica obtinerea performantelor la locul de munca. Jumatate din cazurile de pierdere a auzului pot fi prevenite prin consultatie primara, iar o alta parte semnificativa de cazuri ar putea fi tratata prin diagnosticul precoce si gestionare adecvata.
Pentru prevenirea si reducerea maladiilor urechii, specialistii recomanda imunizarea copiilor impotriva bolilor copilariei, inclusiv a rujeolei, meningitei, oreionului si rubeolei, precum si a adolescentelor si femeilor de varsta fertila, impotriva rubeolei inainte de sarcina.
De asemenea, este recomandata consultarea de catre specialisti a nou-nascutilor cu risc sporit: bebelusii proveniti din familii cu surzi, cei nascuti cu greutate mica sau cu asfixie, cu icter, cu meningita etc. Cerinta se justifica prin simplul fapt ca pana pe la 2 ani, copiii nu sunt capabili sa constientizeze si sa transmita ideea ca nu aud sau ca nu aud bine.
De aceea, pediatrii le recomanda parintilor sa ia masuri imediate in caz ca micutul lor (de pana in 3 luni): – nu reactioneaza la sunete puternice; – nu se calmeaza la auzul vocii parintelui; – nu priveste in fata persoana care ii vorbeste; – nu se trezeste cand aude zgomote puternice; – nu zambeste cand cineva ii vorbeste si se joaca cu el; (intre 3 si 6 luni): – nu cauta cu privirea originea unui sunet care s-a produs in camera; – nu a inceput sa gangureasca pana la aceasta varsta; – nu se arata bucuros de jucariile care scot sunete; – nu se sperie de anumite sunete puternice sau voci; (intre 6 si 10 luni): – nu reactioneaza la nume si la sunete cunoscute (soneria de la usa, zgomotul aspiratorului etc.); (intre 10 si 16 luni): – nu localizeaza in spatiu o persoana apropiata sau o fiinta familiara cand i se vorbeste despre ea („mami”, „tati”, „pisa”, „cutu” etc.); (de la 16 luni la 2 ani): – nu foloseste constant minimum 10-15 cuvinte; – nu are tendinta de a imita si a repeta cuvinte noi care ii sunt repetate frecvent; – nu reuseste sa urmeze cerinte simple, de genul „adu-mi jucaria”; – nu asociaza sunetul cu sursa de la care acesta provine (de exemplu, cand e intrebat „cine latra”, copilul ar trebui sa arate spre caine). Gesturi simple, deloc solicitante, dar extrem de pretioase pentru viitorul copilului vostru!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii