Numele maestrului François Boucher nu poate fi despartit de acea perioada a picturii franceze denumita „Rococo”, perioada cand la Curtea regala ploua cu petale de trandafir peste nudurile voluptuoase, uneori rubensiene, ale curtezanelor. Boucher a fost un celebru „maestru de ceremonii” al imortalizarii vietii idilice, deseori intr-un mediu bucolic, cand tentatiile iubirilor trecatoare erau asezonate cu ingerasi plutitori si dolofani, care dadeau impresia de inocenta adolescentina indragostitilor… Acesta a fost pictorul parizian care a intrat in gratiile Doamnei de Pompadour si ale lui Ludovic al XV-lea, pe care i-a sedus, sa recunoastem, si cu marele sau talent portretistic.
Nascut la Paris in familia unui pictor de importanta minora, Nicolas Boucher, François Boucher (1703-1770) a avut sansa unui „antrenament” intr-ale desenului si folosirii culorilor inca din copilarie. Tatal l-a observat cum admira picturile si incearca sa le imite cu o indemanare nativa. Apoi adolescentul si-a dat seama de limitele parintelui si a cautat un profesor mai experimentat. Va fi recunoscator toata viata lui François Lemoyne si lui Jean-François Cars, profesionistii care i-au cultivat talentul si i-au dezvaluit secretele picturii in ulei pe panza. Asa a ajuns tanarul Boucher sa cucereasca Marele Premiu al Romei – situatie foarte onoranta, dar care nu s-a soldat cu bursa de studii in Cetatea Eterna, din motive financiare. Numai ca Boucher a devenit un nume cunoscut in capitala regatului si a fost repede numit director al Manufacturii regale de goblenuri si apoi, prin faima pe care si-a capatat-o, „Prim pictor al regelui” (1765).
Pentru a ne explica aceasta ascensiune catre inalta nobilime si distinsele favorite ale lui Ludovic al XV-lea, putem admira panza intitulata „Louise O’Murphy” (astazi la Alte Pinakothek din München). Facand un salt in timp si ajungand in epoca trandafiriului rococo, descoperim un gen aparte de odalisca la pubertate, intr-o pozitie senzuala si avand o privire pierduta intr-un spatiu nedefinit, ca si cum singuratatea o apasa nemilos. Misterioasa odalisca era fiica de 13 ani a unui ofiter irlandez pe care a cunoscut-o si Giacomo Casanova. Un desen al ei a ajuns in mainile regelui, care imediat a ordonat sa fie adusa la Curte. Si „inocenta” Louise a devenit o favorita a suveranului, imortalizata de Boucher, dar alungata de Madame de Pompadour atunci cand a inceput sa aiba pretentii „exagerate de la viata”…
Am dat pe larg acest exemplu de model pentru exceptionalul reprezentant al stilului rococo pentru ca respectiva domnisoara din alcovul regal este un simbol al intregii opere a lui Boucher. Respectul pe care l-a castigat in Franta i-a adus si apogeul castigurilor materiale, o casatorie fericita si trei copii. Iar locuinta familiei Boucher, la indicatia regelui, nu putea fi decat Palatul Luvru. Insa timpul a actionat nemilos cu acest gen de maestru prea mult ancorat in preferintele imediate ale epocii sale si prea atasat unui stil care ocolea tematica serioasa. Astfel, spre varsta de saizeci de ani, Boucher s-a vazut ironizat din ce in ce mai vehement de personalitati precum Denis Diderot (filosof si enciclopedist de renume), care i-a pus dureroasa eticheta de „pictor care si-a prostituat nevasta” (referindu-se la modelul pentru temele senzuale). In pofida criticilor, François Boucher ramane un exemplu de urias talent al… petalelor de trandafir.
PAUL IOAN
Comentarii