Teama si curiozitate, introspectie si explorare – iata doar cateva dintre senzatiile si pornirile firesti ce stapanesc orice om care intra pe teritoriul unde, cel putin aparent, este stapana absoluta „Doamna Moarte”. Se pot scrie tomuri intregi numai despre contactul omului comun cu cimitirul, asupra caruia planeaza totusi permanent frica viscerala si ancestrala de intunericul etern in care fiecare dintre noi se va scufunda cand va veni ceasul.
Cimitirele in sine, ca realizari ale oamenilor cat se poate de vii, au de multe ori si parti atragatoare, daca nu chiar fascinante, dar si instructive si chiar distractive! Romania se bucura si ea de asemenea veritabile puncte de atractie, unele foarte cunoscute si peste hotare, altele aproape anonime, dar nu mai putin valoroase.
„Cimitirul vesel” din Sapanta, Maramures
Este cel mai cunoscut, de altfel figurand intre primele 10 „cele mai frumoase cimitire” din lume, ierarhie stabilita de ziaristi francezi. Pare un nonsens sa asociezi ideea de moarte, o tragedie in esenta ei, cu cea de veselie, de bucurie expansiva. Numele cimitirului vine insa de la poeziile satirice si epitafele amuzante inscriptionate pe cele peste 800 de cruci foarte viu colorate, cu imagini specifice picturii naive. Cimitirul dateaza din anul 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Patras. Iata o mostra elocventa de asemenea umor popular… mormantal: „Pina pa lume am trait/ Toaderu Ioanii ma numit/ Din a mea copilarie/ Caii mult mia placut mie/si nea mai placut una/ La bufet la masa asta/ Cu nevasta altuia/ Dupa lume imi pare rau/ Ca prea iute am murit eu/ Viata o parasai la 52 de ai./ 1973”.
Cimitirul piratilor din Sulina
Un loc de veci unde, ca vizitator temporar, pur si simplu uiti de orice spaime ori prejudecati legate de moarte, caci fascinatia numeroaselor povesti si legende despre vietile unora dintre cei inhumati aici te captiveaza total. Senzationale si incredibile povesti cu comori ingropate de pirati, iubiri imposibile sfarsite sub lespezi de mormant, destine fabuloase incheiate in acest capat de lume ce sfideaza curgerea timpului – toate, intr-un cadru natural ce transmite mai degraba o senzatie de liniste.
Cimitirul armenesc din Botosani
Aproape uitat chiar si de localnici, acest veritabil muzeu in aer liber din marginea vechiului targ moldav evocator al lui Eminescu, Iorga sau Enescu aproape ca nici nu te trimite cu gandul la cele vesnice. Intrarea pe teritoriul sau presarat cu monumente funerare cum astazi nu se mai cladesc poate fi similara unui exercitiu de meditatie, de limpezire a sufletului si purificare a gandurilor, intr-un cadru natural plin, de primavara pana toamna tarziu, de verdele vegetal si de culori florale de-a dreptul divine.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii