Noptile albe au devenit ceva… la ordinea zilei. Si, cum de data asta nu ne repezim în prima clipa la medicamente, recapitulam lista leacurilor din batrâni recomandate pentru astfel de situatii. Ceai de tei, lapte cu miere sau – fiindca tot suntem în sezonul recoltelor – ce-ati zice de mere? Când suferiti de insomnie, beti peste noapte una sau mai multe cani de ceai din coji de mere. Poate fi baut cald sau rece. Acest preparat la îndemâna oricui este, deopotriva, un tonic pentru nervi remarcabil. Pentru aceasta, cojile de mere trebuie fierte 3-6 minute.
Daca va place mai dulce, puteti adauga zahar brut sau, si mai bine, putina miere. Si înca o informatie pretioasa, pe care putini o detin: cojile de mere uscate se pot pastra chiar si pâna la 10 ani, conservându-si proprietatile similare cu cele ale fructelor proaspete. Cojile de mere nu se usuca complet, ele sunt întotdeauna aparent umede la atingere si nu se înnegresc niciodata.
…Ca un par
Desi înrudit cu marul, digestibilitatea si valoarea terapeutica a perelor este mai redusa. În functie de soi, acestea contin în anumite proportii apa, zaharuri, protide 0,5%, dintre zaharuri – în special levuloza (8%), celuloza, saruri de calciu, sodiu, potasiu, fier, fosfor si cantitati mai mici de sulf, clor, zinc etc. Continutul în vitamine (C, A, B2, B6, PP) este redus. Efectul laxativ al perelor, similar cu cel al merelor cu coaja, este marcant.
La fel, ele au actiune diuretica si urolitica, împiedicând depunerea uratilor si favorizând eliminarea lor. Pe aceasta proprietate se bazeaza recomandarea curelor de pere în afectiuni urinare, în litiaza urinara, precum si în reumatism, guta si artrita, iar continutul ridicat în levuloza le recomanda si diabeticilor. Atât scoarta parului cât si frunzele si florile sunt utilizate în medicina empirica. Astfel, scoarta are proprietati astringente, antidiareice si febrifuge.
Substantele active pe care le contine scoarta au actiune hemostatica locala, datorita taninurilor care precipita proteinele, contracta capilarele si diminueaza secretiile. Frunzele, în special cele ale parului salbatic, au proprietati antiseptice în tratarea cailor urinare, similare cu cele ale merisorului, fiind recomandate sub forma de infuzie în cistite, prostatita, infectii urinare. Consumate ca atare, sunt mai putin recomandate însa celor cu digestia dificila, cu tractul digestiv iritat, cu hemoroizi, din cauza celulelor pietroase din pulpa. Cidrul de pere are actiune diuretica si usor laxativa.
De retinut ca frunzele de par au proprietati diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor sedative, favorizând dizolvarea calculilor renali. Prin cresterea diurezei, urina devine limpede, iar mictiunile frecvente în prostatite se diminueaza. Frunzele de par sunt indicate ca adjuvant în cistite, în litiaza renala si în general în afectiunile renale, vezicale si ale prostatei.
Se utilizeaza sub forma de infuzie preparata din 100 g frunze proaspete sau 25 g frunze uscate la 1 litru de apa. Infuzia astfel obtinuta se bea în cursul unei zile. Infuzia din flori are proprietati antiinflamatorii recomandate de asemenea în cistite. În trecut, în medicina traditionala, scoarta de par era recomandata pentru proprietatile ei astringente si febrifuge.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii