În perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, în „Teatrul de razboi din Pacific”, Batalia pentru Singapore a reprezentat o umilinta uriasa pentru fortele britanice – în special. Si asta pentru ca Singapore – cel mai mic stat insular din Asia de sud-est, aflat în sudul Peninsulei Malay, la nord de ecuator – era cea mai importanta baza militara britanica din acea zona strategica a Pacificului. Luptele s-au desfasurat între 31 ianuarie si 15 februarie 1942, iar victoria japonezilor l-a determinat pe Winston Churchill sa afirme cu mâhnire ca fost „cea mai mare înfrângere” din istoria tarii sale.
Prizonieri de rang înalt
Contextul istoric al acestei batalii umilitoare pentru Imperiul Britanic a fost urmatorul: pentru a-si sustine industria de razboi si resursele economice curente, Imperiul Japonez avea nevoie de cât mai multe zone de aprovizionare din acea zona a Asiei. Blocada comerciala impusa de aliati a contribuit enorm la decizia de a invada Malaya Britanica. Invadarea Malayei Britanice de catre japonezi s-a desfasurat aproape concomitent cu atacul de la Pearl Harbor (decembrie 1941). Japonezii pregatisera foarte minutios acea invadare din sud-estul Asiei, astfel ca fortele britanice s-au vazut depasite din punct de vedere al dotarii cu armament greu, blindate si avioane de lupta. Britanicii detineau tunuri de coasta (o baterie) de calibrul 38,1 centimetri, dar ale caror proiectile erau eficiente împotriva blindajului navelor inamice, nu si împotriva personalului.
Liderul militar britanic a fost generalul-locotenent Arthur Percival (1887-1966), veteran al Primului Razboi Mondial, care avea la dispozitie peste 80 de mii de oameni. Japonezii erau condusi de generalul Armatei Imperiale Tomoyuki Yamashita (1885-1946), care avea la dispozitie putin peste 30 de mii de militari. Atacurile japoneze asupra plajelor principale ale insulei au fost dublate de o „avalansa aeriana”, venita dinspre bazele din Indochina. În aceste circumstante, generalul Percival nu a luat masurile de întarire necesare în timp util.
Însusi Churchill, care era deja îngrijorat de amploarea atacurilor nipone, i-a cerut lui Percival sa nu capituleze. Numai ca situatia din teren era dezastruoasa pentru britanici. În consecinta, Yamashita îi cere lui Percival sa renunte la „lupta disperata”. Generalul britanic a acceptat sa se predea, pentru a micsora numarul victimelor (ceruse permisiunea superiorilor). Alaturi de Percival, în mâinile japonezilor a mai ajuns generalul-locotenent Lewis Heath (1885-1954) si generalul-maior Merton Beckwith-Smith (1890-1942), cu întreaga sa divizie. Acesta din urma a murit de difterie în noiembrie, pe când era înca prizonier de razboi. În total, peste 80 de mii de soldati britanici, indieni si australieni au fost luati prizonieri, alaturi de cei peste 50 de mii capturati de japonezi în Campania din Malaya.
„Lumina Sudului”
Atât de mare a fost bucuria japonezilor, încât acestia au decis schimbarea numelui Singapore în „Insula Lumina Sudului”. Tratamentul prizonierilor de razboi a fost unul tipic japonez, astfel ca din numerosii prizonieri au supravietuit doar câteva mii. Peste 30 de mii de prizonieri indieni au trecut la japonezi. Învingatorul Yamashita a fost judecat si spânzurat la 23 februarie 1946.
PAUL IOAN
Comentarii