Alaturi de Berlin si Hamburg, Bremen este unul dintre cele trei state-orase cu statul de land din Germania. Situat in nord-estul tarii, landul Bremen este cel mai mic dintre cele 16 landuri ale tarii. Este alcatuit din doua orase, pe cursul inferior al râului Wers: orasul Bremen propriu-zis si Bremerhaven, aflat la 60 de kilometri, situat in aval si servind drept port la Marea Nordului. Fiecare dintre ele este inconjurat de landul Saxonia Inferioara.
Orasul Bremen a fost initial o asezare de pescari. In anul 787 devenise deja un port important si a fost ales ca sediu episcopal. Cunoscut drept „Roma Nordului”, in Evul Mediu era unul dintre cei mai importanti membri ai Ligii Hanseatice, iar in 1646 a capatat statutul de oras imperial liber.
Deopotriva vechi si modern, cunoscut atât pentru industria textila sau cea a constructiei de masini, cât si pentru universitatea sa, este admirat mai ales pentru vechiul centru din caramida rosie. Simbolul istoric al denumirii de „oras liber” este Piata Primariei, dominata de statuia lui Roland. Acest cavaler din secolul al VIII-lea, conte palatin si nepot al lui Carol cel Mare, mort in timpul unei expeditii impotriva maurilor in Spania, aureolat de legenda si de poemele lui Schlegel, Uhland, Alfred de Vigny sau Victor Hugo, a fost imortalizat in piatra aici inca din secolul al XV-lea. Statuia, inalta de 5,5 metri, a devenit simbolul independentei.
Primaria, construita intre 1406-1408, este considerata singura primarie care a ramas intacta din Evul Mediu, in Germania. Etajul superior gazduia baluri si diferite alte evenimente, iar la etajul inferior puteau fi intâlniti comerciantii din oras. Admirata pentru dantelaria in piatra, fatada in stil renascentist a fost adaugata in secolul al XVI-lea.
In partea de vest a primariei se afla o statuie de bronz draga locuitorilor si admirata de toti turistii. Realizata de Gerhard Marks, ii reprezinta pe „Muzicantii din Bremen”, eroii din basmul Fratilor Grimm. Un magar, un câine, o pisica si un cocos au fugit de la stapânii care ii bateau si nu le dadeau de mâncare si s-au indreptat spre Bremen. Intâlnindu-se pe drum si imprietenindu-se, s-au adapostit intr-o casa parasita, dar au descoperit ca acesta era de fapt culcusul unor hoti, care – probabil – s-ar fi purtat cu ei la fel de rau. De aceea, cei patru prieteni si-au unit fortele, alungându-i pentru totdeauna pe tâlhari.
Povestea este atât de cunoscuta in zona, incât imaginea celor patru cântareti a fost imprimata pe peretii multor cladiri din orasul vechi, cu mult inainte de ridicarea statuii. Aceasta marcheaza insa ultima oprire de pe „Strada Germana a Basmelor”, creata in scopul promovarii turismului intre Hessen si Bremen. Porneste din satul natal al Fratilor Grimm si trece prin mai multe sate si parcuri nationale, in care celebrii povestitori au gasit surse de inspiratie. Asemenea multor altor monumente din intreaga lume, si statuia „Cântaretilor” este invaluita intr-o serie de legende si superstitii.
Se spune astfel ca vei auzi cântecul celor patru, daca arunci un ban in canalul de dedesubt, bani folositi apoi in scopuri caritabile. De asemenea, daca atingi statuia vei avea noroc o lunga perioada, iar daca apuci piciorul magarului te vei intoarce in oras de câte ori vei dori.
Un alt loc invaluit in legenda este Catedrala Evanghelica Sfântul Petru, ale carei turnuri au inaltimea de 99 de metri. Se pare ca acest asezamânt ii ajuta pe cei necasatoriti sa-si gaseasca perechea. De aceea un barbat, care a implinit 30 de ani si inca nu s-a casatorit, trebuie sa vina sa-i spele scarile de mai multe ori la rând, pâna când apare o fata si-l saruta, eliberându-l de o presupusa vraja. De asemenea, fetele care inca nu s-au maritat si isi doresc acest lucru ii lustruiesc clantele, pâna când primesc la rândul lor un sarut din partea unui tânar.
Bremenul, distrus in proportie de 60 la suta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a reusit sa-si pastreze intacte, in mod miraculos, aceste vechi frumuseti, carora li s-au adaugat altele noi, realizate odata cu reconstructia. El ramâne insa, mai presus de toate, orasul de legenda, unde pare sa rasune inca sunetul cornului cavalerului Roland, despre care se spune ca vegheaza asupra celor de aici.
IRINA STOICA
Comentarii