Fiu al tarului Mihail I Romanov (primul lider rus al dinastiei Romanov), Aleksei Mihailovici, viitor tar al „Intregii Rusii”, s-a nascut la 19 martie 1629, la Moscova. mama sa a fost Eudoxia Stresneva, a doua sotie a tarului Mihail. La 12 iulie 1645, Aleksei a acces la tron dupa moartea tatalui sau. Acesta fusese dat in grija marelui boier Boris Morozov.
Indrumat de Morozov, tarul Aleksei I a dus o politica pacifista fata de Polonia si de Imperiul Otoman. In 1648 se casatoreste cu prima sotie, Maria Mirovslavslaia. Dar Morozov devenea tot mai impopular si, in urma unei revolte la Moscova, a fost trimis in exil intern la o manastire. Dar cum siretul boier a revenit dupa scurt timp la conducerea oculta a tarii, au inceput mai multe revolte pe teritoriul Rusiei. Conditiile de trai ale „clasei de jos” erau tot mai grele si odata cu taranii s-au revoltat si cazacii de pe Don, sub conducerea lui Stenka Razin. Masurile drastice luate de tar au dus la capturarea lui Razin si la executarea lui la Moscova, in 1671.
Tarul Aleksei I a trebuit sa se confrunte cu puteri care alterau interesele Rusiei. Astfel, Rusia a dus razboaie succesive cu Polonia si Suedia. Conflictul cu Polonia s-a mai numit si „Razboiul pentru Ukraina” (1654-1667), finalizat cu victoria rusilor. Intr-o perioada de acalmie a acestui razboi, Rusia a intrat in conflict cu Suedia (1656-1658), confruntare ramasa fara rezultate semnificative pentru niciun combatant. Tarul a fost alaturi de familia regala engleza, dupa revolta lui Oliver Cromwell.
In 1653, patriarhul Nikon al Rusiei a promovat unele reforme ale Bisericii ruse pentru o apropiere de traditiile ortodoxe ale Greciei. Dar schimbarile dorite de acel patriarh nu au fost acceptate de o parte a credinciosilor si s-a produs schisma Bisericii Ruse („Raskol”) fata de „Vechii credinciosi”. Au existat contestari energice chiar din partea unor clerici, impotriva tarului si patriarhului.
Din casatoria cu Miroslavskaia, tarul Aleksei a avut 13 copii. Aleksei a murit la 46 de ani, in 1676, fiind urmat de fiul Feodor al III-lea.
PAUL IOAN
Comentarii