De-a lungul deceniilor, capodopera lui Lewis Carroll, Alice in Wonderland (Alice în Tara Minunilor), a fost adaptata pentru film, inclusiv de desene animate, ba chiar si pentru balet. Azi, la 150 de ani de la lansare, „Alice în Tara Minunilor” este transformata într-un spectaculos music-hall, realizat de rockerul Damon Albarn. Spectacolul de aproape doua ore si jumatate, intitulat „wonder.land”, în stilul unui e-mail, se joaca la National Theatre din Londra, urmând sa fie prezentat si pe scena Theatre du Chatelet din Paris, începând din iunie 2016, dupa cum anunta Agerpres.
Musicalul cu arii de opera rock începe în camera lui Aly, adolescenta metisa complexata, aflata în conflict cu parintii si hartuita de colegii de clasa, care încearca sa îi distruga reputatia postând mesaje insultatoare pe retelele de socializare. Pentru a scapa, ea se conecteaza cu telefonul mobil la „wonder.land”, lume virtuala care reconstituie „tara minunilor” imaginata de reverendul englez Charles Lutwidge Dodgson – numele real al lui Lewis Carroll – acum un secol si jumatate, în 1865.
În universul de pixeli care ar putea sa-i „împlineasca visurile”, Aly o creeaza pe Alice, avatarul sau, pe care o înzestreaza cu calitatile care, dupa parerea ei, îi lipsesc: frumusete, inteligenta, aptitudinea de a fi iubita. Este raspunsul cotemporan al unui profil considerat superficial pentru zilele noastre.
Totul este surprinzator în acest spectacol: prima scena da tonul spectacolului, o vedem pe Aly tastând pe telefon, imaginile electronice din „wonder.land”, proiectate pe un ecran, interactionând cu actorii.
Regizorul Rufud Norris încearca sa ilustreze prin montarea asociata cu digitalul raporturile sociale induse de noile tehnologii sau felul în care aparatele mobile ajung sa fie prelungiri ale oamenilor si aspiratiilor lor. „wonder.land” vorbeste si despre dificultatile adolescentei, despre greutatea de a-si construi o identitate, de a se accepta: „Urasc ceea ce sunt”, spune Aly. Si noi întelegem mesajul.
Damon Albarn (Blur, Gorillaz), care a compus muzica, dar care nu face parte din spectacol, s-a inspirat din propria familie. „Ideea (de a transfera spectacolul într-o lume virtuala) este o reactie la relatia fiicei mele cu retelele de socializare si cu alte lucruri pe care le gaseste pe internet si pe care eu nu le înteleg întotdeauna”, spune muzicianul. Cântaretul britanic semneaza o coloana sonora ambitioasa, un amestec de rock si fanfara, instrumente traditionale si sunete electronice, zgomote de la jocurile video, totul impregnat de un lirism melancolic. Spectacolul a fost prezentat vara trecuta în avanpremiera mondiala la Festivalul international de la Manchester, musicalul a fost destul de bine primit de criticii britanici, chiar daca n-a rupt gura târgului. Sunday Times spera, de pilda, ca spectacolul sa fie irezistibil si sa „trezeasca adolescentul” din sufletul spectatorilor. Inginerie destul de grea în cazul celor care nu mai sunt adolescenti…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii