Sahara a fost, cu 3-4 mii de ani inainte de Marile Piramide (ridicate in mileniul III i.Ch.), un ospitalier teritoriu pentru triburile nomade preegiptene. Cu ajutorul radarelor unor sateliti artificiali specializati – procedeul numit „arheologie spatiala” – au fost facute exceptionale descoperiri in zonele Bir-Safsaf (la 900 kilometri sud-vest de Cairo) si Nabta (200 de mile de Bir-Safsaf).
Bazine cu apa ploilor
Nomazii saharieni se bucurau, acum 6-7 mii de ani, de o clima mai agreabila. Abundenta precipitatiilor de atunci este confirmata de aducerea la lumina a unor autentice bazine de acumulat apa ploilor, avand pereti de pamant inalti de 2 metri si laturi de 100-500 de metri lungime. De-a lungul traseelor nord-sud si retur, strabatute o data sau de doua ori pe an, saharienii au lasat gravate in piatra o bizara scriere pictografica (probabil precusoare a hieroglifelor) si nenumarate blocuri stancoase (de 70-100 kilograme) cu desene zoomorfe si antropomorfe, plasate in puncte strategice pentru triburile de beduini.
Initial, arheologii doreau sa gaseasca urmele unui vechi fluviu saharian, disparut in urma cu 7-8 milioane de ani. Civilizatia sahariana, considerata a fi preegipteana, cunostea probabil fosta albie a fluviului, rutele migrarilor ei fiind insemnate cu un fel de borne indicatoare de oaze, unde reuseau sa cultive pamantul.
Detronarea Complexului Stonehenge
Poate ca cea mai spectaculoasa descoperire este insa aceea care rastoarna cronologia constructiilor megalitice (pietre gigantice delimitand un spatiu sacru). Insusi Mircea Eliade aprecia ca inaintea complexelor europene de la Stonehenge, Carnac sau Ashdown, datate mileniul IV-III i.Ch., nu exista nimic asemanator in Egipt. Dar iata ca megalitii saharoegipteni de la Nabta – ansamblu astronomic si de cult – au fost ridicati in mileniul V i.Ch.!
Aceasta senzationala informatie pune in evidenta doua aspecte esentiale: 1. inainte de Piramide, protoegiptenii stiau sa manevreze blocuri de piatra de peste 100 de tone; 2. este confirmat pe deplin sensul influentelor cultului mortilor si al observarii astrelor, dinspre Mediterana orientala, Malta si pana-n Irlanda de astazi. Pe de alta parte, „arheologia spatiala” s-a dovedit a fi mai eficienta decat cea clasica.
Cine au fost garamantii
Una dintre etniile mai bine cunoscute din vechea Sahara a fost cea a garamantilor, care si-au dezvoltat propria civilizatie in sud-vestul Libiei. S-au descoperit uluitoare sisteme de irigatii subterane si ramasitele unor regate berbere sau orase-state in regiunea Fezzan, desertul Sahara. Garamantii au dominat regiunea in intervalul aproximativ 500 i.Ch – 700 d.Ch. Scrierea indescifrabila a lor aduce aminte de scrierea de azi a tuaregilor.
Cercetarile arheologice au scos la iveala opt mari asezari ale garamantilor, fiecare de peste 5 kilometri lungime. Ei erau buni cultivatori (s-au gasit urme de struguri, smochine etc.), dovada ca zona sahariana se bucura de o clima favorabila. Cunosteau bine – asa cum o vor face egiptenii antici – tehnica mumificarii. Un important rol in dezvoltarea acestei civilizatii enigmatice au avut-o constructii subterane de rezervoare de apa.
La peste 1.000 de kilometri de Tripoli s-au descoperit autentice fortarete din nisip garamanteze. Toate aveau canale subterane bine elaborate, care permiteau si cultivarea graului, orzului si bumbacului. Disparitia garamantilor este pusa pe seama climei.
PAUL IOAN
Comentarii