Pentru marele criminal contra umanitatii, numit Adolf Hitler, era intolerabila existenta divinitatii în care sa creada „supusii” sai. El era „supremul”, „unicul”… Istoria guvernarii naziste a Germaniei (1933-1945) consemneaza nuantat ceea ce nemtii numesc „Kirchenkampf”, Razboiul contra Bisericii. Unii istorici au încercat sa „diversifice” agresiunea lui Hitler contra vreunei confesiuni anume, însa abominabilul lider de la Berlin voia de fapt sa dispara toate Bisericile.
De la Bismarck la führer
Unul dintre marii biografi ai lui Hitler, Sir Ian Kershaw (nascut în Anglia, în 1943) nota în scrierile sale ca lupta lui Hitler împotriva Bisericilor nu era una ideologica. Führerul nu putea sustine vreo credinta anume, pentru ca el însusi se punea în fruntea oricarei forme de îndoctrinare. Razboiul contra lui Dumnezeu era în realitate o lupta de exterminare a clerului, indiferent de confesiune (evrei, protestanti – care sunt majoritari în Germania, patria lui Martin Luther, promotorul protestantismului –, romano-catolici etc.). Scopul de esenta al acestui razboi era subjugarea constiintelor germanilor si manipularea nationala pentru acceptarea ideologiei naziste. Hitler avea nevoie de „entuziasmul poporului” pentru politica sa criminala. De aceea, marii lui apropiati erau Joseph Goebbels si Martin Bormann, adversari înversunati ai tuturor credintelor care pot abate poporul de la propaganda nazista.
Analisti de seama ai Kirchenkampf afirma ca atitudinea criminala contra a tot ceea ce reprezinta Bisericile era un fel de prelungire a ceea ce facuse cancelarul Otto von Bismarck prin al sau „Kulturkampf”, Razboiul contra culturii. Bismarck (1815-1898), cancelarul Unificarii germanilor si creatorul Primului Imperiu German, a fost un mare dusman al catolicismului, dupa victoria prusacilor (protestanti) contra Frantei lui Napoleon al III-lea (1870). }inta ideologiei Kulturkampf era stingerea dominatiei Vaticanului asupra unor natiuni din Europa, în special. Bismarck era foarte deranjat de influentele si pretentiile politice ale papalitatii, inacceptabile pentru o mare putere a Europei, precum Imperiul German.
Numai ca Bismarck a fost un om calculat si cu o gândire strategica care a dominat Europa ani la rând. Era scolit la Universitati precum cele din Berlin, Göttingen si Greifswald, si era un avocat redutabil. Un semianalfabet precum Hitler a preluat ideea mândriei de a fi german de la Bismarck si a folosit-o în cel mai abominabil mod. Unui asemenea dement incult îi trebuia doar un pretext si acesta a fost pierderea Primului Razboi Mondial si dizolvarea Imperiului German condus lamentabil de kaiserul Wilhelm al II-lea. Acesta îl demisese pe Bismarck, iar batrânul cancelar îl avertizase, în 1890, ca va distruge imperiul în douazeci de ani. Fapt confirmat de istorie.
Opozitie clericala
Pe fondul acestei lupte disperate a nazistilor de a eradica Bisericile, inclusiv pe cea protestanta, s-a nascut „Confessional Church”, miscare clericala protestanta împotriva „nazificarii Germaniei”. În 1935, peste 700 de pastori au fost arestati de Gestapo. Clerul protestant lupta pentru libertatile tuturor confesiunilor, inclusiv mozaice. Desi Vaticanul a avertizat ca „…Germania se întoarce la pagânism”, ideologii lui Hitler considerau Vaticanul adversar principal al nazismului.
PAUL IOAN
Comentarii