Biserica „Bunavestire” din Belejeni

           Biserica de lemn din judetul Bihor, ca mai toate edificiile de acest fel de pe teritoriul patriei noastre, impresioneaza nu numai prin eleganta simpla si valoarea documentara, ci si prin capacitatea de a crea frumosul chiar în conditii vitrege. Printre acestea se numara si biserica din Belejeni, fost sat de iobagi cu multe obligatii pe mosia episcopiei romano-catolice din Oradea.

           Biserica de lemn din judetul Bihor, ca mai toate edificiile de acest fel de pe teritoriul patriei noastre, impresioneaza nu numai prin eleganta simpla si valoarea documentara, ci si prin capacitatea de a crea frumosul chiar în conditii vitrege. Printre acestea se numara si biserica din Belejeni, fost sat de iobagi cu multe obligatii pe mosia episcopiei romano-catolice din Oradea. Asezata la marginea satului, în mijlocul cimitirului, este un asezamânt de mare simplitate dar în acelasi timp o dovada a vointei oamenilor de a ramâne pe vatra stramoseasca.
           Dupa cum arata documentele vremii, în 1756 satul nu avea biserica, fiind afiliat parohiei Sebis. Numarul familiilor de aici crescuse în 1773 dar acestea continuau sa fie lipsite de un locas de închinaciune al lor. În 1818 însa oamenii se hotarasc sa cumpere biserica de Saca, sat în care se construia acum una noua, mai încapatoare, Stramutarea locasului este consemnata în documentele vremii care mai mentioneaza faptul ca biserica a ramas cu bârnele aparente pâna în 1935, când a fost tencuita atât în interior cât si în exterior. Lucrarea a durat 27 de zile si, dupa cât se pare, a fost facuta pe cheltuiala unui localnic, Ioan Bogdan.
           Planul constructiei este asemanator cu cel al bisericii din Bradet, cu o încheiere în vârf ascutit, spre rasarit, a doi pereti de altar.
           Este o constructie de proportii modeste, nava depasind cu putin opt metri asa ca nu au existat probleme tehnice deosebite legate de ridicarea ei. Turnul de deasupra pronaosului are baza captusita cu scânduri de brad. În dreptul clopotelor sunt câte doua ferestre pe fiecare parte. Coiful piramidal si sageata cu bulbul dedesubt sunt învelite în tabla. Acesta este rezultatul unor reparatii de data recenta care au înlocuit sindrila. Interiorul se remarca în special prin prezenta „lavitelor” zidite pe lânga pereti. Acestea sunt acoperite cu tesaturi si stergare si înlocuiesc traditionalele strane în care se pot odihni batrânii în timpul slujbei.
           Tesaturile din biserica sunt foarte vechi si constituie una din mândriile satului. Tot aici se afla doua carti valoroase: Cazanie, tiparita la Râmnic si un Minologhian, tiparit la Blaj. Întreaga constructie se încadreaza în marea familie a arhitecturii populare, capabila de a exprima frumosul si credinta în acelasi timp.