Nu ne mai poate mira nimic in privinta originalitatii artistilor. Ei bine, aflati ca exista o Federatie Mondiala a Minituristilor (WFM), ale carei asociatii isi definesc propriile criterii de arta. In esenta, dimesiunea cea mai mare acceptata a unei lucrari este 10 x 10 cm, peste aceste valori avand de-a face cu „gigantisme”. Dar placerea de a realiza miniaturi de arta este veche de cel putin o mie de ani. Picturi, gravuri si sculpturi (in principal) de mici dimensiuni au fost bine primite pe la Curtile suveranilor din Europa si Asia, iar miniaturistul era un angajat permanent si onorat al capetelor incoronate.
Unii critici contemporani fac deosebire intre arta miniaturala si arta miniaturizarii. Astfel privind lucrurile, arta miniaturala este mult mai veche. In toata lumea exista colectii (muzeale sau particulare) ale picturilor de mici dimesiuni care innobilau manuscrisele persane, otomane sau ale mogulilor (asiatice). In general, musulmanii au avut o mare apetenta pentru astfel de „bijuterii grafice” care insoteau lecturile educationale si doctrinare. Evident, contactul cu occidentalii a dus la raspandirea in Europa a miniaturilor artelor. Mentionam drept exemplu „miniportretul”, care era o forma de prezentare a viitorului mire (mireasa). Minipictura era dusa de un trimis special la Curtea regala, unde se afla aleasa inimii (sau a interesului politic). Apoi, la prima intalnire, cei doi paseau in fata altarului.
In epoca moderna, arta miniaturizarii a avut o explozie uluitoare, ajungandu-se la performante greu de imaginat, datorate mijloacelor sofisticate de lucru. Dar, ramanand in ambianta regala, sa amintim mai intai celebrele „case ale papusilor”, care au fost facute mai intai pentru odrasle nobiliare, apoi au devenit banalitate. Celebra in acest sens este casa papusilor facuta pentru regina consort Mary, in 1920, sotia regelui George al V-lea al Marii Britanii. „Casa” are aproape un metru inaltime, cinci etaje cu mobilierul minuscul exact ca in realitate, inclusiv decoratiunile peretilor si covoarele. Tot secolul XX a scos la iveala si un joc de societate special, numit „minirazboi”. Sunt reproduse la scara liliputana scene de lupta faimoase din istorie, cu ansamblul natural adecvat, soldatei (de lemn sau plumb, uneori de plastic) echipati specific, armamentul greu si toate detaliile aferente.
Dintr-o categorie speciala fac parte figurinele, care au o apreciere extraordinara in unele medii sociale in care se poarta „vitrinele” domestice. As aminti aici ca cea mai veche figurina a lumii este „Venus din Willendorf” (facuta din calcar, acum 23 de mii de ani), de 11 centimetri inaltime, un simbol al maternitatii. Astazi, renumite sunt figurinele din portelan Hummel, imaginate de calugarita franciscana Maria Innocentia din Germania (1938). Evident, in toata lumea sunt raspandite figurinele de jad sau fildes ale chinezilor.
Ne vom indrepta atentia asupra artistului miniaturist rus Anatoly Konenko (n.1954), pictor si sculptor mentionat si in Guinness Book. Cartile si picturile sale (peste 200) au si sub un milimetru patrat si se admira cu lupa. Multe dintre capodoperele lui Konenko sunt tinute in „labute” de insecte, ca termen de comparatie al marimii. Pe Internet se afla si un microacvariu de 10 ml, cu mormoloci! Va prezentam lucrari de Konenko.
PAUL IOAN
Comentarii