Modelatorii de viitoruri

          Una din întâmplarile culturale mari ale anului 2001 – pe care v-o relatez cu placere – s-a petrecut chiar în România, unde peste o suta de viitorologi s-au strâns la Brasov, la început de septembrie. Era al XVII-lea Congres al WFSF, Federatia Mondiala a Asociatiilor de Studiu al Viitorului.

          Una din întâmplarile culturale mari ale anului 2001 – pe care v-o relatez cu placere – s-a petrecut chiar în România, unde peste o suta de viitorologi s-au strâns la Brasov, la început de septembrie. Era al XVII-lea Congres al WFSF, Federatia Mondiala a Asociatiilor de Studiu al Viitorului. Prima fusese tot la Bucuresti, în 1972, cu Mircea Malita si Bertrand de Jouvenel, printre fondatori. Tema, acum: „Multe culturi, o singura civilizatie: dezvoltarea locala si globalizarea” (prima jumatate a titlului fiind luata dupa titlul unei carti a viitorologului român M.Malita). S-a discutat, la foarte înalt nivel stiintific, despre cercetarea viitorologica, reinventarea omului (!), viitoruri posibile în dezvoltarea si organizarea sociala, identitate culturala, despre Secolul Cunoasterii si al Învatarii (cel în care ne aflam, fireste), despre statul-natiune, piata libera si conceptul de democratie (delicat subiect…), despre uneltele de decizie publica în lumea globalizata, fraza-cheie din finalul congresului, cea de implicare sociala, fiind pur si simplu poetica: Lungul Mileniu al III-lea începe cu un mic prim pas: cel al actiunii directe si imediate.
          Personal am vorbit despre inevitabila revolutie în care va intra sistemul de educatie actual – si repet, ca sa va conving, doar doua dintre argumentele prezentate: 1) în puterile emergente de astazi (China, India), tari cu un teribil ritm de crestere a bogatiei nationale, parintii de astazi si de mâine vor dori pentru copiii lor studii superioare; care, din pacate, nu sunt posibile în conditiile lumii anilor 2020, deoarece în acel an – uluitoare constatare! – numarul de candidati în facultati, chiar dintre tinerii acestor tari (care, împreuna, vor aduna circa 2,5 miliarde de locuitori) depaseste numarul tuturor locurilor din toate facultatile Pamântului!; si 2) în 2010, datorita pensionarilor, deceselor, dar si din cauza salariilor neatractive (pe tot Pamântul) lumea profesorilor se va micsora cu o treime… Ce facem, deci? Renuntam la învatare? Nu, fireste, schimbam învatarea, aceasta a fost demonstratia mea, acceptata si preluata de specialistii în viitoruri. Adica implicam Radio-ul si Televiziunea în procesul de învatare, PC-ul si Internet-ul, taberele de vacante (ca lejere scoli specializate), muzeele vii de stiinta, spatiile cu potential de agorae (gen Casele de Cultura pentru Tineret, de la noi), scolile de reciclare pentru someri, dar si cele de specializare pentru companiile si întreprinderile care îsi cresc singure angajatii etc. etc.
          Doua seri, oferite de organizatori (Universitatea Marii Negre, cu sprijinul Ministerului Informatiilor Publice si al Comisiei Nationale a României pentru UNESCO) au contribuit, cred eu, din plin, la imaginea buna despre România, cei peste o suta de viitorologi au plecat, sper eu, la ei acasa, adica în Franta, Germania, SUA, Polonia, Spania, Italia, Filipine, Australia, Venezuela, Finlanda (de unde doua profesoare specialiste în prognoze au adus o echipa de elevi de liceu, membri ai unui club de jurnalisti, care au tinut o revista pe Internet in tot timpul congresului!), Ungaria, Japonia, China. Una a fost la Coliba Haiducilor, în superba Poiana (unde o adevarata mina de aur ne va aduce valuta în mari cantitati, în viitor – fireste, daca ne construim autostrazile si ne modernizam infrastructura, pentru a le da vecinilor de sat planetar posibilitatea sa ne viziteze…), într-un cadru folcloric perfect potrivit temei Congresului (de la local la global – iar noi, iata, am aratat cu ce putem globaliza!) – si, o a doua, la restaurantul „Cetate”, unde cadrul medieval dar mai ales o orchestra de lux, pur si simplu, au plimbat oaspetii prin vechea istorie a unei tari cu istorie dar si prin muzica mare a lumii, momentul final al unei „Ciocârlii” exceptional interpretate, lasându-i pe viitorologi fara grai.
          Cu manifestarea de la Brasov, cu ceea ce s-a însamântat în mintile oamenilor de uriasa influenta care ne-au vizitat, s-a facut, cred eu, o excelenta investitie de imagine, pentru un viitor pe care tara mea sa-l poata întâmpina normal, fara prejudecatile stupide care, astazi, din pacate, ne înconjoara.