Computere si cultura

          Am în memorie evenimente aparent minore privind evolutia unui copil de opt ani, care de vreo doi ani încoace a fost lasat de parinti sa se joace cu computerul. Mai multe jocuri fac placerea cronicizata a copilului, la ora aceasta el le stie pe de rost, iar suma ideatica si epica a jocurilor respective este o suprasaturare de situatii morbide sau „eroice” în sens carnal.

          Am în memorie evenimente aparent minore privind evolutia unui copil de opt ani, care de vreo doi ani încoace a fost lasat de parinti sa se joace cu computerul. Mai multe jocuri fac placerea cronicizata a copilului, la ora aceasta el le stie pe de rost, iar suma ideatica si epica a jocurilor respective este o suprasaturare de situatii morbide sau „eroice” în sens carnal. Multi copii din România au împrumutat acest atasament si nimeni nu atrage atentia asupra pericolelor reale care vin dinspre abuzul de joaca cu computerul.
          Cu câtiva ani în urma am întâlnit la Ierusalim un psiholog, care preda psihologia la o universitate americana. El îmi marturisea ca încheiase un studiu amplu, de fapt o carte, în care atragea atentia institutiilor de învatamânt primar, familiilor, copiilor asupra dezastrului care poate aparea la o vârsta frageda din libertatea data copiilor de a folosi fara discernamânt computerul. Studiul respectiv nu a fost acceptat de nici o editura, deoarece termenii care vehiculau ideile alarmiste s-a spus ca „submineaza” industria domeniului respectiv!
          Care sunt relele ce pândesc din obsesia copiilor fata de jocul la computer? Prima mentiune a raului provine din tipul de oferta pentru copii. Un procent urias din dischetele cu jocuri contin scenarii morbide, agresivitatea este speculata pâna la patologic si relatiile unor arhetipuri sunt de regula sângeroase. Psihologia multor copii se infecteaza cu aceste relatii artificioase si nu numai atât; sunt numeroase cazuri când reactiile, în grup si chiar în familii, ale multor copii, reproduc (prin copiere) violenta povestita în imagini „convingatoare”. Pericolul formativ este evident si, pentru a fi reparat, ulterior se cer eforturi pedagogice însemnate, uneori fara a se sconta pe o eficienta salutara…
          Alte aspecte se adreseaza direct evolutiei omului, culturala si spirituala, si chiar stiintifica. Se stie ca lectura, contactul cu cuvântul tiparit dezvolta în copil gândirea abstracta si speculativa, ratiunea la urma urmelor, judecata si principiul analitic. Niciodata pâna acum si de acum înainte computerul nu a „creat” oameni de cultura, filozofi, exegeti în domeniile cunoasterii fundamentale. Pentru a te folosi de computer cu maxima eficienta, trebuie sa ai un trecut formativ bazat pe carte. Esuarea brusca de la betisoarele si cerculetele care fac mâna pentru alfabet si cuvântul scris, în computer înseamna o blocare dezastruoasa a centrilor inteligentei native, o rastalmacire a prioritatilor, un act artificial care în timp superficializeaza si gândirea, oferindu-i doar niste abilitati, un mecanism functional si satisfacator fara participarea gândirii intuitive, deoarece computerul rezolva ceea ce ar trebui sa rezolve creierul ferit de artificialitatea tehnologica…
          Evident, ideea de cultura împlineste multe secole de exercitiu si confirmarea superlativa a relatiei profitabile dintre om si acumularile asa-zis traditionale. Computerul formeaza oameni practici, eficienti în plan economic si pragmatic, de care civilizatia instinctelor are atâta nevoie. Dar spiritul omului, maleabilitatea gândirii, eforturile depuse pentru a descoperi tu însuti sensul si a fi cel satisfacut de propriile capacitati intelectuale nu pot fi dobândite, deocamdata, decât prin întoarcerea grabnica la prafuitul raft clasic.
          Copilul amintit la începutul acestor rânduri a atins trista performanta de a se uita chiorâs la o carte de povesti. El nu o mai vrea. Nu-l intereseaza lectura pentru ca s-a dovedit, în comparatie cu tehnologia, plicticoasa. El „descopera” în pagina tiparita prea multe cuvinte. Imaginea îi da prompt tot ce-si doreste instinctul lui si artificializata lene de a privi si de a gusta. Atât. Atât-ul respectiv poarta numele real de dezastru!