Intr-un articol, postat recent pe internet, a fost rememorata una dintre cele mai interesante observatii OZN de tipul „intalnire apropiata de gradul II”. Cu aceasta ocazie, autorul articolului a revizitat locurile si protagonistii, care i-au confirmat detaliile incidentului. Intalnirea neobisnuita a avut loc in apropierea oraselului Langenburg, provincia Saskatchewan, din Canada, la aproximativ 230 de kilometri nord-est de capitala provinciei, orasul Regina. Pe 1 septembrie 1974, in jurul orei 10:30 dimineata, fermierul Edwin Fuhr, pe atunci in varsta de 36 de ani, isi conducea pe camp masina de cosit si balotat fanul, cand a vazut, in apropierea unui stalp, cinci obiecte, ca niste castroane metalice, cu fundul in sus, cu suprafata ca dintr-un otel foarte bine lustruit, care pluteau cam la 30 de centimetri deasupra solului si se roteau cu mare viteza. Nu se auzea niciun sunet.
Pentru a arunca o privire mai atenta, Fuhr a coborat si s-a apropiat cam la 15 metri de straniile obiecte. A stat sa le urmareasca vreo 15 minute, prea speriat sa se miste. „Eram ca in transa. Nu stiam ce sa fac, asa ca doar stateam acolo si ma gandeam” – a spus el mai tarziu. In cele din urma, obiectele au decolat – emitand dedesubt vapori cenusii – dupa care au disparut in cer cat ai bate o data din palme.
Cinci cercuri in iarba
Fuhr a mai asteptat cateva minute, pentru a se asigura ca obiectele chiar au plecat, apoi a mers pana la marginea stalpului, unde a vazut pe sol cinci urme, in forma de inel. Iarba din centrul fiecarui cerc statea in picioare, in timp ce jur-imprejur ea era culcata circular, in sensul acelor de ceasornic.
Cand a ajuns, mai tarziu, acasa, sotia si parintii fermierului au observat ca ceva nu e in regula, iar el le-a povestit incidentul. Cumnatul sau a telefonat imediat la detasamentul RCMP (Royal Canadian Mounted Police) din Langenburg. Aici cazul a fost preluat de politistul Ron Morier, de 27 de ani. Desi amandoi erau sceptici, credeau totusi ca Fuhr era ultimul tip din lume care sa fabrice o asemenea poveste, fiind bisericos, abstinent si un om foarte timid. Asa ca Morier s-a decis sa verifice a doua zi cazul.
Cele cinci cercuri in iarba se potriveau, ca pozitie, cu cele cinci obiecte vazute de Fuhr. Raportul lui Morier spune ca portiunea inelara a cercurilor, cu iarba culcata, avea o latime de aproximativ 5 cm. Diametrul total a doua cercuri a fost de 36 cm, in timp ce la celelalte trei a fost de 32 cm. Nu existau in zona dovezi fizice care sa indice ca cineva ar fi venit sa faca cercurile. „Indiferent ce anume ar fi facut acele urme in faneata lui, a venit din cer si a plecat in acelasi fel”, a spus Morier.
Fuhr a fost singura persoana de la ferma care a vazut OZN-urile. Dar oricat de fantastica era povestea, Morier nu-si putea imagina un motiv pentru care acest fermier linistit ar fi fabricat-o. „El este o persoana responsabila si informatiile sale sunt considerate sigure”, a scris Morier in raportul sau. Politistul era convins ca Fuhr nu cauta faima si nici macar ca ar fi dorit ca cineva sa raporteze incidentul. „Ce motiv ar fi avut ca mii de oameni sa vina acolo in micuta sa locatie si sa ravaseasca totul prin curtea lui si pe campurile lui?”, se intreba Morier.
In dosarul lui Morier, care pastreaza documentele de atunci, exista si o carte de vizita cu numele dr. J. Allen Hynek, sugerand cat de important a fost considerat incidentul. Asa cum se stie, Hynek, unul dintre cercetatorii cei mai renumiti din ufologie, a lucrat, timp de 21 de ani, in calitate de consultant stiintific pentru proiecte guvernamentale din S.U.A., care investigau fenomenul OZN. Chiar daca Hynek nu s-a deplasat personal la Langenburg, el a trimis acolo un reprezentant al sau pentru a studia, la fata locului, cele intamplate.
Indata ce povestea s-a raspandit in mass-media, mii de oameni s-au imbulzit la ferma lui Fuhr. El spunea ca masinile stateau aliniate „bara la bara” de-a lungul drumului care venea de la Langenburg la ferma sa. N-ar fi putut veni intr-un moment mai nepotrivit. Era vremea recoltarii, iar oamenii stateau literalmente in calea muncii familiei. Turisti, entuziasti OZN si gura-casca de toate soiurile incercau sa ajunga la fata locului si la Fuhr. „Ne-au urmarit chiar si in mijlocul campului”, isi amintea el, spunand ca unii au aparut cu masinile chiar in fata combinei sale. La un moment dat, pe un camp de langa ferma sa, a aterizat chiar si un avion care transporta niste australieni care doreau sa vada locul incidentului. „Fratele meu era suparat si tata era suparat”, spune acum Fuhr. „Imi ziceam – ce naiba ar trebui sa fac?” Dorind sa descurajeze vizitatorii, tatal lui Fuhr a incendiat iarba din jurul stalpului unde fusesera cercurile. Gestul sau nu a ajutat totusi, deoarece urmele au ramas in continuare vizibile. Fuhr credea ca unele fusesera facute poate de niste picioare ale OZN-urilor.
Deranjul s-a manifestat si telefonic. Oameni din intreaga lume il chemau pe Fuhr, iar el nu a dorit niciodata sa refuze sa ridice receptorul, spunand ca intelege ca oamenii sunt interesati. Aparent, un apel a venit chiar de la Neil Armstrong, primul om care a pus piciorul pe Luna. Asa cum spune Fuhr, conversatia a durat doua ore. La un moment dat, l-a intrebat daca e adevarat ca astronautii au vazut OZN-uri atunci cand au calatorit prin spatiu, dar li s-a spus sa nu divulge aceasta marelui public. Armstrong i-a raspuns: „Este adevarat”. Reporterul a intrebat daca nu cumva acest apel telefonic a fost o farsa, dar Fuhr afirma ca detaliile conversatiei l-au convins ca era intr-adevar Armstrong.
Cazul a fost suficient de convingator pentru a fi luat in serios si de guvernul federal al Canadei. Au fost trimise probe de iarba si de sol la filiala pentru atmosfera superioara a Consiliului National de Cercetare, insa nu s-a putut trage nicio concluzie pe baza lor. Oamenii de stiinta au fost intrigati de o substanta neagra, gasita intr-o proba luata dintr-unul dintre inele. Esantionul a fost trimis la Universitatea Simon Fraser pentru analiza fluorescentei cu raze X, dar, nici in acest caz, nu s-au putut trage concluzii. Evident, investigatiile nu au putut dovedi ca o nava nepamanteana ar fi aterizat la ferma lui Fuhr. Nu s-au gasit nici alti martori ai incidentului.
Origine extraterestra
Cazul de la Langenburg s-a petrecut la sfarsitul unei epoci de aur pentru observatiile OZN. Dupa aceea, rapoartele vizand nave fizice, nepamantene, in apropierea solului, s-au diminuat. Dupa observatie, oamenii i-au spus adesea lui Fuhr ca totul a fost doar in capul lui. El afirma insa ca nu-i pasa cine crede si cine nu. El este convins ca obiectele vazute in ziua aceea aveau origine extraterestra. De-a lungul anilor, el a manifestat un interes permanent fata de OZN-uri si a citit mult in acest domeniu.
Fuhr si sotia lui traiesc acum o viata linistita intr-un bungalou din Langenburg. Ei s-au retras din agricultura in 1989 si acum participa la activitati de amenajare a teritoriului. Pentru a-si pastra mintea ocupata, Fuhr face tamplarie in timpul liber. Si se bucura, de asemenea, sa citeasca carti despre OZN-uri.
O parte dintre aceste carti mentioneaza si povestea lui Fuhr, una dintre cele mai cunoscute intalniri OZN din America de Nord. Ea a fost prezentata chiar si intr-un documentar, pe History Channel. A fost facuta o dramatizare infricosatoare a intalnirii, cu un actor care a jucat rolul lui Fuhr, asezat pe ceea ce parea mai degraba un buldozer-excavator decat o masina de balotat.
Fuhr primeste si acum telefoane ciudate, de la persoane curioase sa afle amanunte despre intalnirea lui. El nu a incercat sa-si ascunda contactele, pentru a fi greu de gasit, si pare fericit sa-si spuna povestea oricarui doritor care il suna. Si terenul in care s-a intamplat observatia are parte inca de vizitatori. Acum este cultivat de nepotul lui Fuhr, care le spune celor care cauta locul faimosului incident, ca nu stie despre ce este vorba. „Nu vrea sa aiba de-a face cu asta”, comenteaza Fuhr.
Celalalt erou al cazului – politistul Ron Morier – este acum pensionar. Ultimul sau loc de munca a fost cel de lector la Academia de Nord-Vest pentru Aplicarea Legii, din Winnipeg, timp de 14 ani. Acum locuieste in acelasi oras. In fisierele sale pastreaza documente ale cazului: un raport de politie, decupaje din ziare, fotografii decolorate si corespondenta unor oameni de stiinta cu guvernul canadian. Si azi, Morier crede ca Fuhr a fost sincer cand a relatat despre ceea ce a vazut. „De ce ar fi facut-o doar asa?, spune fostul ofiter. In acelasi timp, el insusi nu crede in OZN-uri sau in omuleti verzi.
DAN D. FARCAS
Comentarii