Se spune ca in anul 67 i.Chr. armatele Imperiului Roman conduse de generalul Pompeius au facut o tentativa de invadare a regiunilor vecine cu Marea Neagra. In fata imensului pericol, regele Mithridate a folosit un viclesug ce poate fi considerat una dintre primele utilizari ale unei arme biologice. Mai intai insa trebuie mentionat ca zona deluroasa si montana a actualei Turcii, de pe coasta Marii Negre, e bogata in rododendron, din care rezulta o delicatesa mai putin obisnuita, pe care localnicii o numesc „mierea nebunilor”…
Delicatesa, arma biologica, afrodisiac
Persoanele care consuma insolitul produs apicol resimt un soi de euforie comparabila cu cea data de alcool. In cantitati mai mari insa ea are efect toxic, generand de la tulburari cardiace la halucinatii. Deli bal este un tip de miere obtinut in urma polenizarii unor specii rare de flori de rododendron. Cei care o consuma se simt asemeni unor oameni beti, desi efectele pot fi mult mai puternice: scaderea tensiunii arteriale, greata, ameteala, lesin, tulburari de vedere, halucinatii, paralizie, convulsii si chiar deces.
Cel putin o data la cativa ani, medicii din regiune se confrunta cu cazuri de intoxicatie cu „mierea nebunilor” in randul turistilor care vor sa guste acest produs, dar care nu cunosc bine riscurile. In trecut, in jurul anului 1700, aceasta miere era exportata in mai multe state din Europa, pentru a fi folosita la indulcirea diferitelor bauturi, efectul fiind chiar mai puternic decat cel al alcoolului.
„Mierea nebunilor” reprezinta un procent foarte mic din productia totala de miere din Turcia, unde multi locuitori o folosesc in scop medical, pentru a trata hipertensiunea arteriala, bolile de stomac, diabetul, dar si pentru a spori performantele sexuale, fiind bine cunoscut efectul ei afrodisiac. Ea este preparata si consumata diferit de sortimentele obisnuite: nu se pune in ceai, nu se intinde pe paine, ci se fierbe in lapte si se consuma inainte de micul dejun, pe stomacul gol, in cantitati mici.
Mierea este obtinuta legal si are consumatorii ei fideli, insa magazinele de unde poate fi cumparata sunt destul de greu de gasit. Regiunea Trabzon, situata pe coasta Marii Negre, este locul unde apicultorii produc inclusiv acest sortiment. Efectul ei este extrem de puternic si de aceea apicultorii evita sa o vanda strainilor, pastrand-o doar pentru cunoscatori.
Comoara, la un pas de moarte
Acelasi tip de miere este produs si in China si Nepal, unde mai e numita si „mierea rosie”, de catre albina de Himalaya (Apis dorsata laboriosa), cea mai mare din lume, avand lungimea de peste 3 centimetri. Cu un pret de vanzare exorbitant – de regula pentru localnicii bogati si turistii amatori de senzatii inedite – are efecte similare cu cele intalnite la „deli bal”: in primul rand halucinogen, dar si terapeutic, considerandu-se ca poate vindeca aproape orice boala. Fagurii sunt fabricati de albine in zone stancoase, la peste 2.500 de metri altitudine, ceea ce face ca recoltarea lor sa fie extrem de dificila, motiv pentru care de aceasta se ocupa numai barbati cu multa experienta si, nu in ultimul rand, cu incredibile abilitati de… alpinisti.
De doua ori pe an, echipe de localnici care au roluri riguros stabilite isi asuma riscul de a colecta acesti faguri de pe peretii verticali ai celor mai salbatici munti din zona. La o prima vedere, totul pare o actiune absolut nebuneasca, aproape iresponsabila, din cauza ca temerarii care nu fac altceva decat sa-si asigure o sursa decenta de venituri folosesc mijloace de lucru rudimentare ce implica pericole mortale. Cataratorii se ajuta de funii groase confectionate din vegetale sau, in cel mai bun caz, de scari asemanatoare celor din dotarea elicopterelor militare, dar, evident, de-a dreptul primitive.
Totusi, abilitatea si agilitatea acestor oameni, absolut incredibile, fac ca expeditiile sa fie incununate de succes, astfel ca echipa se intoarce acasa cu valoroasa captura, din care o parte va fi rezervata consumului in familie, restul vanzandu-se negustorilor din zonele turistice, cei care obtin de fapt profiturile cele mai mari de pe urma muncii atat de periculoase a muntenilor himalayeni.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii