Vrem, nu vrem, varsta este un element important de care ar trebui sa tinem seama atunci cand alegem coafura, tunsoarea si culoarea parului. Si aceasta pentru a pune in valoare morfologia fetei si trasaturile ei frumoase.
La 30 de ani ovalul fetei este bine conturat, iar ceafa perfecta va permite o tunsoare „garçonne”. Aspectul parului pare natural, necoafat chiar daca, de fapt acesta este aranjat cu multa grija. La randul sau tunsoarea bob are marele avantaj ca este usor de coafat si se potriveste tuturor morfologiilor faciale.
In mod automat, dupa 40 de ani multe femei gandesc ca pentru ele a sosit vremea parului scurt. Cea mai mare greseala, spun specialistii, pentru ca acesta accentueaza tendinta de imbatranire, subliniind ovalul lasat al fetei. In general se recomanda lungimea parului la nivelul umerilor. Parul semilung permite un joc al volumelor in jurul figurii. Aceasta lungime va permite, de asemenea, sa purtati parul prins intr-o coada de cal inalta, coafura cu efect cert de intinerire. La fel, suvitele lungi, laterale „indulcesc” figura.
Dupa 50 de ani forma si fermitatea figurii se schimba. Obiectivul tunsorii si al coafurii va fi restructurarea volumelor. Odata cu inaintarea in varsta, spun specialistii, se pierde din naturalete dar se castiga in stilul sofisticat. In privinta culorii, la aceasta varsta parul nu trebuie sa aiba o culoare nici prea inchisa, nici prea deschisa.
De asemenea, nu se recomanda sa fie tuns franjurat drept, pentru ca aceasta tunsoare subliniaza obrazul ridat si obosit. Tunsoarea potrivita ar fi pe un par semilung, o baza dreapta, cu o suvita rebela, filata, care reintinereste si indulceste trasaturile. Si bretonul, in diversele sale variante – gros, filat, asimetric – poate fi luat in seama.
ECATERINA BATRANEANU
Comentarii