În ziua de 27 februarie a anului 1933, în jurul orei 22:00, la Departamentul de Pompieri din Berlin s-a primit un telefon prin care se anunta incendierea cladirii Reichstagului. Politia, venita si ea de urgenta la fata locului, l-a gasit în apropierea cladirii pe un tanar comunist, pe nume Marinus van der Lubbe, îmbracat doar cu o pereche de pantaloni. În jurul cladirii fusese pus foc în mai multe puncte, dar toate focurile se stinsesera, cu exceptia unuia singur, declansat în sala mare a cladirii.
În aceeasi noapte, van der Lubbe si alti patru comunisti – Ernst Torgler, Gheorghi Dimitrov, Blagoi Popov, si Vasili Tanev – au fost arestati, fiind acuzati de incendiere si tentativa de rasturnare a guvernului nazist – abia instalat, în ianuarie 1933. Desi van der Lubbe a marturisit fapta, multi au crezut ca adevaratii vinovati erau membri ai batalioanelor de asalt naziste. Adevarul nu a putut fi stabilit cu precizie, dar astazi, multi istorici considera ca incendiul a fost declansat de nazisti pentru a elimina comunismul din Germania.
Cert este ca a doua zi, pe 28 februarie, Adolf Hitler s-a întalnit cu presedintele Hindenburg si l-a convins de existenta unui complot comunist. Batranul om de stat a semnat „ordinul pentru protectia poporului si a statului”. Hitler a profitat de acesta pentru a scoate imediat în afara legii Partidul Comunist German si a aresta mii de comunisti, interzicand orice publicatie de inspiratie comunista.
Ca atare, comunistii, care castigasera la alegerile din 1932 aproape 20% din voturi, nu au mai putut participa la scrutinul din 1933, fapt care a pavat calea catre instaurarea dictaturii partidului unic al lui Adolf Hitler – votat, în luna martie a acelui an de 44% din electorat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii