Neil Armstrong si Edwin Aldrin, componenti ai misiunii Apollo 11, au pus piciorul pe Luna pe 20 iulie 1969. Cu o zi inainte, pe cand nava se apropia de Luna, astronautii au vazut la o oarecare distanta, un obiect straniu. Fotografiile facute de Aldrin, au fost date publicitatii in iunie 1975; ele infatiseaza doua globuri luminoase neidentificate, unul mai mare, celalalt mai mic, plutind deasupra peisajului lunar.
Dupa aselenizarea modulului lunar, s-a afirmat ca un OZN s-ar fi asezat nu departe si si-a luat zborul doar cu cateva minute inainte ca, in ziua de 21 iulie 1969, Armstrong sa deschida usa modulului lunar. S-a mai spus ca Aldrin a filmat OZN-ul din interiorul modulului, dar filmul este tinut si azi secret.
Globuri luminoase neidentificate
Intre versiunea oficiala a dialogului cu Pamantul, data publicitatii de NASA, si o alta versiune, inregistrata de un radioamator, exista diferente importante. Se spune ca Armstrong (altii afirma ca Aldrin) ar fi fost auzit, prin radio, spunand in clar: „Dracia dracului! As fi curios sa stiu ce fel de nave sunt acelea care au aselenizat inaintea noastra de partea cealalta a craterului”. Otto Binder, fost angajat NASA, scria ca, la un moment dat, Armstrong ar fi spus: „Chestiile astea sunt uriase, domnule… enorme… Oh, Doamne, n-o sa credeti asta! Va spun ca sunt alte nave spatiale acolo… aliniate pe partea indepartata a marginii craterului… sunt pe Luna si ne supravegheaza…”.
Aceste mesaje nu au fost confirmate oficial si li s-a acordat putina credibilitate. Dar Maurice Chatelain, fost sef al Sistemului de comunicatii NASA si proiectant al sistemelor de prelucrare a datelor si de comunicatii ale misiunilor Apollo, a afirmat, intr-o carte, in 1978, ca „toate zborurile Apollo si Gemini au fost urmarite, atat la distanta, cat si uneori destul de aproape, de vehiculele spatiale ale farfuriilor zburatoare, de origine extraterestra, sau OZN-uri daca va place sa le numiti astfel. Ori de cate ori se intampla asta, astronautii informau Centrul de Control al Misiunii, care le ordona o tacere absoluta”.
In legatura cu zvonul ca Armstrong ar fi raportat observarea a doua OZN-uri pe marginea craterului. Chatelain a adaugat: „Intalnirea era cunoscuta de cei de la NASA, dar nimeni n-a dezva-luit-o pana acum”. El a mai confirmat, de asemenea, ca frecventa pe care se facea comunicatia radio era schimbata tot timpul, dupa un sistem bine pus la punct, pentru a impiedica neavizatii sa o urmareasca.
Spre sfarsitul anilor 70, si cativa cercetatori rusi: Prof. Vladimir Ajaja de la Universitatea din Moscova, Prof. Alexandr Kazantev si Dr. Serghei Bojici au declarat ca spionajul sovietic urmarise, cunoscand algoritmul de schimbare a frecventelor, detaliile primei aselenizari. S-au inregistrat astfel convorbirile lui Armstrong cu Misiunea de Control de la Huston, din care reiesea ca doua OZN-uri de mari dimensiuni au fost vazute in preajma modulului lunar. Armstrong insa a dezmintit, pana la decesul sau din 2012, toate aceste afirmatii puse pe seama lui.
S-a tot speculat ca astronautul Neil Armstrong ar fi fost totusi, in secret, fascinat de viata extraterestra si chiar ca ar fi incercat sa protejeze numele unor oficiali guvernamentali care i-au divulgat secrete OZN. Dar Armstrong nu a vorbit niciodata in public despre un asemenea interes.
Iata ca, la inceputul acestui an, Sun Online, ca si alte publicatii, au prezentat o scrisoare, pana acum necunoscuta, din care rezulta ca primul barbat care a pasit pe Luna l-a invitat, la o discutie personala, pe J. Allen Hynek cel mai titrat specialist OZN la ora aceea, un fapt care ar putea fi o prima dovada palpabila a interesului sau pentru acest subiect. Cititorii acestei pagini stiu desigur ca profesorul universitar de astronomie J. Allen Hynek a fost, timp de 21 de ani, pana in 1969, consultant stiintific pentru proiectele secrete OZN ale US Air Force, mai ales pentru proiectul Blue Book.
Intalnirea s-a petrecut in 1973, in timpul unei croaziere de la New York, pana pe coasta de vest a Africii, la bordul navei Canberra, pe care se gaseau peste 2.000 de profesori, artisti, autori, actori, arhitecti, oameni de stiinta si celebritati. Un obiectiv important al celor doua saptamani de croaziera a fost observarea uneia dintre cele mai lungi eclipse totale de soare din timpurile moderne. In acest timp, Hynek si Armstrong au tinut prelegeri despre spatiu si astronomie, inclusiv in cadrul unei mese rotunde numita „Viata in Univers”. Se stie ca amandoi au avut, pe tot parcursul vietii lor, un interes in probleme legate de spatiu, inclusiv in probabilitatea vietii extraterestre apropiate sau indepartate.
Documentul care a iesit acum la iveala fusese trimis de Hynek catre Jennie Zeidman, care lucrase cu el, in cadrul Proiectului Blue Book, la Baza Fortelor Aeriene Wright Patterson, in Dayton, Ohio. In scrisoarea datata 15 iunie 1973, Dr. Hynek scria: „Draga Jennie, de acum intr-o saptamana vom naviga… am fost chemat de directorul de croaziera si intrebat daca familia Hynek ar accepta sa sa iau masa cu familia Armstrong. Deci – spune-i lui Barry ca ar trebui sa-i pot lua autograful! Ti-am spus ca ma duc?”
Fostul oficial al Agentiei de Informatii a Apararii din SUA (Defense Intelligence Agency – DIA) Dr. Irena Scott, cea care a descoperit scrisoarea, a declarat: „Multi oameni s-au intrebat daca Armstrong a avut vreun interes in fenomenele OZN, iar aceasta ar putea oferi dovada ca a avut intr-adevar.” Dr. Scott, care a lucrat nu doar pentru DIA, dar si pentru Centrul Aerospatial, in domeniul fotografiei prin satelit, a publicat o noua carte despre OZN-uri intitulata Sacred Corridors (Coridoare Sacre). In aceasta carte ea expune discutiile avute cu oficiali guvernamentali si militari care au lucrat in „Camera Albastra” de la Wright Patterson AFB, in care se crede ca au fost depuse resturile faimosului accident OZN de la Roswell in 1947.
In lipsa contextului
„Armstrong a avut de ales intre cateva vedete reale cu care sa se aseze” – a comentat ea – „Pentru ca Armstrong si familia Hynek au petrecut atat de mult timp impreuna, ne-am putea intreba daca au discutat si despre OZN-uri… Aceasta scrisoare ar putea fi oarecum istorica, deoarece ar putea confirma faptul ca Armstrong a fost interesat in OZN-uri”.
Totusi, nu exista o inregistrare a acestei discutii, deci nu se stie daca discutiile au fost legate de subiectul OZN. Dar, in acest context neclar, Scott a mai remarcat ca in 1994, la cea de-a 25-a aniversare a aterizarii pe Luna, intr-o rara aparitie publica, Neil Armstrong a spus criptic: „Astazi avem un grup de cercetatori, printre cei mai buni din America. Voua va spun ca ceea ce am realizat noi a fost doar un inceput. Va lasam multe nefacute, idei minunate, descoperiri care pot inlatura unul dintre valurile care acopera adevarul.” Se referea el oare la musamalizarea OZN-urilor sau la ceva complet diferit? Nici in acest caz nu stim mai multe. Deci, pe scurt, in ambele cazuri, contextul exact pare sa lipseasca.
Irena Scott a mai descoperit si faptul ca un alt cercetator OZN, pe nume Leonard Stringfield, a fost abordat de Armstrong, pe cand era in consiliul de administratie al unei banci. Ea a adaugat: „Stringfield stia despre mai mult de 50 de informatori legati de guvern care au divulgat informatii despre evenimente OZN… Dar el a refuzat sa le dezvaluie numele, iar criticii lui au insistat ca, fara identitatea surselor, relatarile nu aveau credibilitate. Stringfield a recunoscut aceasta problema, dar era decis sa protejeze identitatea informatorilor sai, simtind ca daca nu ar face asa, nu ar mai primi alte informatii, nici de la ei, nici de la altcineva”. „Stringfield a afirmat, in urma cu mai multi ani, cand Armstrong era in consiliul de administratie al unei banci din Cincinnati, ca Armstrong si Hynek l-ar fi abordat cu o propunere privind numele informatorilor guvernamentali cu care era in contact. Armstrong i-ar fi spus lui Stringfield sa depuna lista lui de nume la banca lui Armstrong, intr-un seif la care s-a presupus ca astronautul putea avea acces. Intentia ar fi fost ca, in cazul decesului lui Stringfield, aceste nume sa nu se piarda; dar Stringfield a respins ideea…”
Nici pentru realitatea acestei intamplari nu exista vreo dovada – a spus Irena Scott – dar acum stim cel putin ca Armstrong si Hynek au comunicat.
DAN D. FARCAS
Comentarii