Alegerile americane din 1912 au fost unele dintre cele mai disputate si mai pline de incidente din istoria SUA. Vicepresedinte la momentul asasinarii, in 1901, a presedintelui William McKinley, Theodore (Teddy) Roosevelt devenea cel mai tanar presedinte din istoria Americii.
El a castigat alegerile din 1904 si s-a impus ca lider al „miscarii progresiste”, demonstrand marilor corporatii „cine e seful”, prin impunerea a 44 de legi antitrust, menite sa-i protejeze pe muncitorii americani. In 1908, el nu a mai candidat la presedintie, promovandu-l in schimb pe bunul sau amic, William Howard Taft, care s-a impus in cursa pentru Casa Alba. Taft a fost insa un presedinte slab si, patru ani mai tarziu, impetuosul Roosevelt s-a intors in forta, pentru o noua candidatura.
Roosevelt a avut o campanie electorala fulminanta, tinand discursuri in 38 din cele 48 de state de atunci ale SUA. Forta lui coplesitoare, talentul oratoric iesit din comun, i-au atras in special pe muncitori si fermieri, oamenii carora el li se adresa, promitandu-le legi care sa-i sprijine, vot pentru femei, egalitate rasiala si infiintarea unui serviciu national de sanatate.
Pe 14 octombrie 1912, Roosevelt se afla in Milwaukee, Wisconsin si, la 8 seara, a iesit din camera de hotel si s-a indreptat spre masina care urma sa-l duca la Milwaukee Auditorium, sala unde avea sa tina un discurs alegatorilor. Stand in masina, el tocmai isi saluta publicul, fluturand palaria, cand un somer pe nume John Schrank a inaintat brusc spre autovehicul si a tras un singur glont. Atentatorul a fost imediat pus la pamant de multimea furioasa si probabil ca ar fi fost linsat, daca Roosevelt nu ar fi impiedicat acest lucru. „Nu-i faceti nimic, aduceti-l aici!” Apoi, l-a intrebat pe Schrank: „De ce ai facut asta?” Tanarul nu a raspuns si Roosevelt a cerut ca el sa fie predat politiei.
Mai tarziu, individul va pretinde ca spiritul lui McKinley ii aparuse in vis, cerandu-i sa-l ucida pe Roosevelt. El il urmarise pe acesta timp de trei saptamani, asteptand momentul prielnic sa-l asasineze. Fiindca era evident ca Schrank nu era in deplinatatea facultatilor mintale, el a fost inchis, pentru tot restul vietii, intr-un azil psihiatric. Abia dupa ce politia il arestase pe atentator, cineva din escorta lui Roosevelt a observat ca haina acestuia era gaurita. Roosevelt a dus mana in gaura din costum si a scos-o umeda de sange. „Cred ca m-a ciupit”, a exclamat el, dar, fiindca nu a simtit sange in gura, fostul presedinte, un militar experimentat, si-a dat seama ca glontul nu-i patrunsese in piept. Asa ca a cerut soferului sa-l duca la Auditorium. Aici il asteptau deja trei medici care, consultandu-l, si-au dat seama ca glontul lovise buzunarul de la piept, unde Roosevelt isi tinea discursul impaturit si tocul ochelarilor. Glontul le strapunsese, despicase pielea, dar nu avusese puterea sa treaca mai departe si se oprise in oasele coastelor. Cand Roosevelt si-a inceput discursul, anuntand spectatorii ca tocmai fusese victima unei tentative de asasinat, cineva din sala a strigat: „Minciuni!” Si atunci, cu un gest dramatic, Teddy si-a ridicat camasa plina de sange si a tinut, timp de mai bine de o ora, discursul de 50 de pagini. In aplauzele si ovatiile salii, el a fost condus apoi la spital, unde radiografia a dovedit ca glontul se infipsese intre coaste. Medicii au decis sa nu incerce sa-l scoata, lasandu-l acolo pana la sfarsitul vietii presedintelui.
GABRIEL TUDOR
Comentarii