Va mai amintiti de sloganul de pe vremuri „Recuperare, reconditionare, refolosire”, care ne indemna sa nu aruncam nici macar o sticla sau o bucata de hartie la gunoi, ci sa le ducem la centrele de reciclare?
La Hollywood insa, reconditionarea a fost si este mereu cuvantul de ordine, chiar daca nu este vorba despre deseuri, ci despre recuzita, scene sau chiar sunete folosite si refolosite in filme diferite. Uneori, realizam ca am mai vazut undeva un anumit decor sau obiect de recuzita, dar de cele mai multe ori asemenea lucruri trec neobservate. Haideti sa descoperim impreuna ce anume se mai recicleaza prin filme…
Tipatul Wilhelm
Ati auzit de „tipatul Wilhelm”? Probabil ca nu. Acest sunet a aparut pentru prima oara intr-un western de serie B, „Sarja de la raul Feather”, produs in 1953. Filmul a fost turnat in 3D (ceea ce era o noutate pe atunci), dand impresia spectactorilor ca sulitele si sagetile din film vin direct spre ei.
In film apare un personaj minor, „soldatul Wilhelm”, care la un moment dat este atins in coapsa de o sageata, tipa si cade de pe cal. Aceasta scena de doua secunde, pe care multi au uitat-o pana la finalul peliculei, ar merita insa sa intre in istoria cinematografiei, pentru ca sunetul care a insotit-o va fi reluat in numeroase alte filme, de la „Razboiul Stelelor” (atunci tipatul este scos de un „stormtropper”) la „Povestea jucariilor” (unde cel care tipa este un astronaut).
Incendii cu repetitie
„Pe aripile vantului” ramane nu doar unul dintre cele mai bune si mai impresionante filme din istorie, ci si unul dintre cele mai… utile pentru alti regizori. Pentru scena „arderii Atlantei”, producatorii au dat foc unui intreg set de cladiri aflate in studioul de filmare Forty Acres.
Imaginile au fost atat de sugestive incat creatorii sitcomului „The Andy Griffith Show”, din anii 1960, le-au refolosit intocmai in scena incendierii orasului fictiv Mayberry. Peste ani, imaginile aveau sa fie iar scoase de la naftalina, de asta data intr-un episod din serialul „Star Trek”!
Eternul submarin
Sa faci un film pe ocean sau in ocean este, o spune orice regizor, un lucru deosebit de costisitor. E nevoie de echipamente speciale, apare raul de mare, vremea e schimbatoare. La realizarea filmului „Statia polara Zebra”, un thriller reflectand perioada Razboiului Rece, echipa de productie a folosit un submarin autentic si cameramanul John Stevens a inventat un dispozitiv revolutionar, care sa ii permita sa filmeze din exterior cand submarinul intra in imersiune.
Cadrele erau atat de realiste incat producatorii altor filme de profil, de la „Submarin in pericol” (1978) la „Niciodata sa nu spui niciodata” (1983, cu Sean Connery in rolul lui James Bond) au „imprumutat” fara nicio jena secventele si le-au folosit neschimbate in filmele lor.
„Viata lui Brian”, cu recuzita lui Zeffirelli!
Cand faimoasa echipa de comici britanici Monty Python a decis sa realizeze „Viata lui Brian” (o parodiere a povestii biblice a lui Iisus Hristos), au avut de infruntat o multime de obstacole. Mai intai, compania EMI a retras finantarea la doar cateva zile de la inceperea filmarilor, deoarece se temea ca subiectul este controversat si ii va crea probleme cu organizatiile religioase.
Productia a fost salvata de George Harrison, de la Beatles, care a oferit rapid 3 milioane de lire sterline pentru ca voia sa vada filmul. Pelicula a fost interzisa in numeroase tari, fiind considerata o blasfemie, in ciuda insistentei celor de la Monty Python ca nu este un film despre Iisus, ci despre Brian.
Dar explicatia lor nu a convins pe nimeni, cu atat mai mult cu cat producatorii au folosit aceeasi locatie si multe dintre scenele utilizate de reputatul Franco Zeffirelli, cand filmase „Iisus din Nazareth”, cu doi ani in urma. Ambele filme au fost realizate la Monastir, in Tunisia, si inclusiv multi figuranti erau aceiasi!
De altfel, insusi liderul echipei Monty, regizorul Terry Jones, isi amintea cu umor: „Mai mereu veneau la noi arabi in varsta sa ne dojeneasca: Stiti, domnul Zeffirelli n-ar fi filmat scena asta astfel!”
GABRIEL TUDOR
Comentarii