Purtarea unei peruci reprezinta o anumita latura a modei, inca din Antichitate (in urma cu aproape cinci milenii), insa ea a fost revitalizata abia in secolul al XVII-lea si nu neaparat din considerente estetice, ci ca o necesitate subiectiva a unui rege care astfel a dorit sa isi camufleze calvitia.
Este vorba despre suveranul francez Ludovic al XIII-lea, care in 1620 a introdus moda purtarii perucilor cu suvite lungi in randul nobilimii. Pentru el, aceasta ii permitea sa-si pastreze eleganta, o obligatie in sine pe care si-a asumat-o odata cu preluarea sceptrului Frantei, chiar daca oricum era adeptul pletelor. Nu cu mult mai tarziu, faimosul Ludovic al XIV-lea si-a pierdut podoaba capilara, la numai 20 de ani, in urma unei febre tifoide, boala contractata in 1658, in timpul campaniei militare de langa Calais.
Barfele de curte sustin insa ca nu maladia a fost cauza pierderii pletelor, ci feluritele remedii pe care le folosea regele pentru a le face cat mai aspectuoase, trainice si sanatoase. El, care se mandrea grozav cu parul sau devenit saten dupa ce mult timp fusese blond si buclat natural, s-a trezit deodata chel, tocmai cand intrase in varsta adulta.
Adevarul oficial s-ar afla totusi pe la mijloc, pe cand agoniza din cauza febrei tifoide, dupa numeroase purgative si spalaturi digestive, Mazarin a autorizat medicii sa-i administreze un remediu interzis la vremea aceea de Parlament, intrucat era otravitor.
In cateva zile, regele s-a insanatosit, dar in scurt timp si-a pierdut parul. Sperantele sale de a reveni la starea dinainte s-au topit, desi punea sa fie ras pe cap in mod regulat, astfel ca s-a infatisat intotdeauna Curtii numai purtand o peruca bogata. Supusii sai au preluat imediat „moda” si vreo 150 de ani acest accesoriu a constituit o eticheta a nobilimii.
Cat despre augusta peruca regala, aceasta putea sa aiba grosimea de 15 centimetri, cantarind peste un kilogram, ceea ce ii dadea suveranului teribile dureri de cap. Sfarsitul epocii de glorie a perucilor nobiliare a fost pecetluit de Revolutia franceza, care nu a vanat doar clasa sociala respectiva, ci si tot ce putea reprezenta un simbol al acesteia.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii