Magnificul complex de turnuri medievale Vovnushki a fost construit in canionul ingust Ozdi-Chozhd (Ingusetia, tara caucaziana din componenta fostei Uniuni Sovietice), pe varfurile crestelor de sist si este format din doua castele separate aproape imposibil de cucerit. Pare o afirmatie absurda, insa are un temei solid in insasi pozitia strategica fabuloasa a zonei.
Povestea cetatilor inexpugnabile
Potrivit legendei, castelele erau legate printr-un pod mobil, baza fiecaruia era constituita din unul, respectiv doua turnuri de lupta cu patru etaje, fante inguste pentru arme, un parapet inalt si un acoperis plat. Drumurile importante care se apropie de turnuri si locuinte sunt protejate de ziduri defensive groase, care, la prima vedere, par a fi o parte naturala a muntelui, iar din elementul strategic esential face parte si raul Gulay-Khi, ce-si are albia la baza canionului.
Rezistand de veacuri intregi in picioare, turnurile de lupta inguse reprezinta o ilustrare vie a conceptului de cetate: constructii uriase din piatra infipte puternic pe o fundatie stancoasa. Surprinzatoare este tehnologia de pregatire a unei solutii pentru fixarea pietrelor pe etajele superioare ale turnului, ce continea cazeina (o proteina care se formeaza atunci cand laptele este acru), un amestec de var, nisip si lapte.
Tradus din limba ingusa, vovnushki inseamna „teritoriul turnurilor de lupta”, astazi, constituie un monument arhitectural clasic pentru regiunea Ingusetiei (dar si a Ceceniei sau nord-estului Georgiei) si face parte din zona de istorie antica si medievala, arhitectura si conservare a naturii de stat Dzheyrakhs-Assinskovsky.
Unele dintre ele erau folosite ca locuinte, altele aveau un scop militar, iar altele au combinat ambele functii. Cele mai vechi fortificatii din Caucazul de Nord dateaza din mileniul III i.Hr., insa cele mai vechi ramasite ale cladirilor cu caracteristicile turnurilor Vovnushki dateaza din secolul I d.Hr., atingand apogeul in secolele XV-XVII.
Intre teluric si supraomenesc
Un punct de vedere uimitor despre edificarea incredibilelor complexe, enuntat de unii istorici si arhitecti, afirma ca lucratorii de demult, desi se confruntau cu conditii naturale extrem de periculoase, nu foloseau schele ori scari, in conditiile in care turnurile Vovnushki au baza patrata cu latura de 6-12 metri, in timp ce inaltimea ajunge pana la 25 de metri.
Se lucra cu lespezi grele, peretii erau inclinati catre interior, grosimea lor scazand spre partea superioara. De obicei, erau decorate cu petroglife purtand simboluri religioase sau de adoratie, precum cele solare, animale ori reprezentari ale palmelor autorului.
Construirea unui turn, fie rezidential sau militar, era insotita de ritualuri, unul dintre acestea fiind ca in locul viitoarelor constructii sa fie imprasiat sangele unui berbec sacrificat. Cantecele si povestile populare subliniaza rolul „maestrului constructor”, care, conform traditiei, coordona un grup de ucenici care realizau lucrarea propriu-zisa. Unii dintre acesti maestri si-au pastrat numele (cum ar fi Diskhi) asociat in traditia locala cu turnurile militare de la Vougi si Yand din asezarea ingusa Erzi.
Mai mult, legendele ii atribuie maestrului constructor onorabila, dar si extrem de periculoasa sarcina de a ridica piatra tsiurku care se afla deasupra acoperisului piramidal al unui turn militar.
O scara in trepte era legata de un machicol pe exterior (un gen de fanta in zid), pentru ca maestrul sa ajunga pe acoperis, insa aceasta curajoasa actiune i-a costat viata pe multi maestri. Complexul castel medieval „Vovnushki” este considerat de istorici si critici de arta una dintre capodoperele arhitecturii medievale, constructie magnifica a ingusilor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii