Figura emblematica pentru intreaga lume crestina, mai ales pentru Biserica Romano-Catolica, Sfantul Francisc s-a nascut in anul 1182 intr-o familie instarita din Assisi.
Traditia spune ca in anul 1206, in timp ce se ruga, Dumnezeu i-a cerut sa fondeze un ordin eclesiastic. Tanarul care ducea deja o viata ascetica a inteles care ii este misiunea in viata si a adunat in doi ani primii adepti pe care i-a adus la capela Porziuncola. Aici s-a dedicat tratarii bolnavilor de lepra si infiintarii ordinului, cunoscut drept ordin monastic franciscan, aprobat in 1233 printr-o bula papala emisa de Honoriu al III-lea. In 1226, la numai 44 de ani Francisc se stinge din viata in urma unei boli grave, fiind canonizat in 1228.
Pentru el, Patimile lui Hristos au fost un model de urmat, cerand sa fie inmormantat pe „Dealul Iadului”, o colina din apropiere de Assisi, unde aveau loc executiile capitale.
In anul canonizarii sale, din ordinul Papei Gregorius al IX-lea se construieste aici o biserica imitand-o pe cea a Sfantului Mormant pentru a adaposti ramasitele pamantesti ale Sfantului. Corpul acestuia a fost asezat sub marele Altar al bisericii construite in stil roman (Bazilica Inferioara), peste aceasta construindu-se o alta in stil gotic (Bazilica Superioara), ambele sfintite in 1253.
Bazilica Inferioara, finalizata in 1230, contine sectiuni transversale semicirculare cu cruce peste boltile de trecere si transepte tipice stilului roman. Ulterior, au fost adaugate portaluri de intrare gotica si un pridvor renascentist. Incepand din 1296 tanarul Giotto decoreaza Bazilica inferioara cu scene din viata Sfantului Francisc. In secolul al XIV-lea in nava (zona centrala) acestei Bazilici Inferioare sunt construite mai multe capele laterale decorate de Simone Martini si Lorenzzetti, pictori ai Scolii din Siena. Din Bazilica Inferioara se ajunge in Muzeul Bazilicii unde sunt expuse o serie de obiecte ale Sfantului Francisc si documente scrise de acesta.
Cunoscandu-se principiile Sfantului Francisc si ale Ordinului privitoare la austeritatea vietii s-au ales decoratii simple in mozaic, totusi in secolele al XIII-lea si al XIV-lea se decoreaza cu unele din cele mai frumoase fresce, lucrari ce au inaugurat o noua etapa, revolutionand arta medievala europeana tarzie.
Bazilica Superioara este in contrast cu Bazilica Inferioara prin arcurile sale gotice, panourile vitrate inalte si fresce vibrante. Naosul (incaperea centrala) lung nu a fost intrerupt cu capele laterale si transeptice, astfel incat a pastrat liniile curate si stralucitoare ale stilului gotic.
Bazilica Superioara a fost pictata de florentinul Cimabue care a infatisat pe transeptul nordic viata sfintilor Petru si Pavel, viata Sfintei Fecioare pe absida, scene din Apocalipsa, Crucificarea pe transeptul sudic, pe cei patru evanghelisti pe bratele crucii de deasupra Altarului, in spatele carora apare un peisaj din Assisi. In timpul constructiei Bazilicii superioare, papa Gregorius al IX-lea a ordonat construirea manastirii din apropiere, rezervata franciscanilor.
Din nefericire tragicul cutremur din 6 septembrie 1997 a provocat mari stricaciuni Bazilicii Superioare, cauzate de prabusirea unei parti a acoperisului. Au fost ucisi patru calugari franciscani, fiind deteriorate grav frescele lui Cimabue si zdruncinata stabilitatea manastirii din apropiere. Doi ani mai tarziu, datorita unor lucrari prompte de reabilitare realizate si prin contributiile a numerosi voluntari, intregul centru ecumenic a fost redeschis publicului. Sfantul Francisc ramane asadar venerat in continuare pentru eforturile sale puse in slujba oamenilor nevoiasi, picurandu-le in suflet dincolo de mormant un strop de lumina. Una dintre bucuriile create de el si perpetuate peste veacuri este venerarea Sfintei Iesle, intalnita in toate tarile Apusului in zilele Nasterii Domnului.
Se spune ca in ziua de Craciun, Sfantul Francisc si fratele sau au vrut sa faca o slujba cat mai frumoasa prin oficierea liturghiei intr-o pestera, unde au adus animalele amintite in Evanghelie si au montat o iesle in care au pus o papusa reprezentandu-l pe Iisus. Legenda relateaza ca in timpul slujbei papusa a prins viata, a intins bratele spre Sfantul Francisc si l-a sarutat. Bazilica Sfantului Francisc, intrata in anul 2000 in patrimoniul UNESCO, este cel mai cunoscut si vizitat monument al Umbriei, destinatie turistica importanta atat pentru arta si arhitectura sa, cat si pentru semnificatia sa spirituala si religioasa.
IRINA STOICA
Comentarii