Conceptul unei bombe care sa poata transforma un barbat hetero intr-un homosexual convins pare desprins mai curand dintr-un film science-fiction de categorie B. Si totusi, aflati ca acest concept a fost discutat la cele mai inalte niveluri ale armatei americane, generalii Pentagonului considerand ca ar fi perfect posibila crearea unei arme chimice care sa-i faca pe soldatii inamici sa se indragosteasca unii de altii si sa nu-si mai indeplineasca indatoririle militare.
In 1994, Departamentul Apararii al SUA a cerut cercetatorilor de la Laboratoarele Wright din Ohio sa investigheze posibilitatea producerii unor arme chimice care sa perturbe moralul inamicului, debilitandu-i acestuia soldatii, fara insa a le provoca traume fizice.
Oamenii de stiinta s-au apucat de treaba si intr-un final au inaintat un document de trei pagini, in care isi detaliau inventia – o „bomba gay” a carei producere nu ar fi costat armata americana mai mult de 8 milioane de dolari. Arma secreta se prezenta sub forma unui proiectil care elibera un nor de gaz asupra inamicului; substantele chimice continute de bomba ar fi avut un efect instantaneu asupra soldatilor inamici, facandu-i sa se simta atrasi sexual unii de altii.
Initial, substantele chimice urmau sa fie feromoni, dar ulterior s-a propus adaugarea de afrodisiace si alte mirosuri, menite sa le tulbure mintile militarilor dusmani. Propunerile se bazau pe studii efectuate inca din anii 1970, care suferau un raspuns diferit al creierelor barbatilor hetero, respectiv homosexuali, la parfumuri implicate in excitatia sexuala.
O alta varianta propusa a fost lansarea de bombe care sa atraga in transeele inamice roiuri de albine, innebunite de mirosul degajat de proiectile. Aceasta metoda a fost discutata in 2002 chiar si la Academia Nationala de Stiinte a Statelor Unite, dar specialistii de aici au respins-o in cele din urma ca „puerila”.
Au mai fost propuse Pentagonului arme chimice capabile sa faca rapid pielea soldatilor inamici deosebit de sensibila la razele de soare – o expunere de doar cateva minute ar fi putut genera arsuri grave, sustineau initiatorii proiectului – sau sa produca halene – un miros extrem de neplacut al gurii, desi nimeni nu a putut explica modul in care halena ii putea determina pe soldatii inamici sa nu mai lupte. Poate parea de-a dreptul comic, dar s-a propus chiar lansarea de bombe care sa degaje mirosuri similare… „vanturilor”.
Sustinatorii acestui proiect afirmau ca mirosurile neplacute degajate in randurile trupelor inamice ar fi provocat confuzie si acuzatii intre soldatii dusmani, oferind americanilor posibilitatea de a-i ataca prin surprindere.
Ideea a fost respinsa dupa ce specialisti in cutumele orientale si asiatice au precizat ca in tarile unde armata americana era implicata in lupte contra insurgentilor, „vanturile” nu erau considerate manifestari jignitoare si ofensive, ca in lumea occidentala, ci doar reactii fiziologice absolut firesti.
Singurul efect al acestor propuneri bizare a fost nominalizarea, in 2007, a Laboratoarelor Wright la celebrul Premiu Ig Nobel, care „rasplatesc” cele mai absurde inventii din fiecare an. Premiul le-a fost acordat in cele din urma chiar cercetarilor militari implicati in aceste proiecte, dar niciunul dintre acestia nu s-a prezentat sa-l ridice, la ceremonia derulata in aula Universitatii Harvard.
GABRIEL TUDOR
Comentarii