Aflat pe insula Honshu, inconjurat pe trei sferturi de munti, orasul Kyoto a fost capitala Japoniei imperiale mai bine de 1000 de ani, intre anii 794-1868. Numele sau era la vremea respectiva Heian-kyõ, insemnand „Capitala pacii si linistii”.
Orasul are o limba aparte, renumit pentru numeroasele temple budiste, gradinile sale, Palatul Imperial, altarele Shinto, numeroasele case de lemn, mancarea sa rafinata si vestitele gheise, mai ales cele din districtul Gion.
Istoria orasului incepe in anul 794 cand imparatul Kammu alegea o bucata neteda de pamant in apropierea satului Uda. Aici a ridicat o resedinta, numind locul „Capitala Pacii”, devenita ulterior Kyoto. Trebuie remarcat ca orasul a fost ridicat dupa un plan riguros in care erau trasate strazile asemenea unei table de sah cu o strada centrala avand o latime de 13 metri.
Orasul, avand in prezent aproximativ 1,5 milioane de locuitori a fost construit din lemn, la nord aflandu-se Palatul Imperial cu o sala a incoronarii si tronul celest aflat sub un baldachin. Resedinta lui Kammu a fost distrusa de-a lungul vremii de intemperii si cutremure.
Palatul Imperial a ars in mai multe randuri dar a fost reconstruit de fiecare data, ultima restaurare fiind cea din 1855. Este de fapt un complex alcatuit din 18 cladiri, deschis in prezent publicului. Inconjurat de o fortificatie prezinta patru turnuri, unul fiind rezervat familiei imperiale si celelalte concubinelor. La parter, o parte din dusumea era scoasa pentru ca imparatul sa aiba direct pamantul sub picioare atunci cand indeplinea un ritual inchinat stramosilor. Se credea ca divinul conducator era descendent direct al zeitei Amaterasu, zeita Soarelui si de aceea era considerat la randul sau zeu, impunand venerarea.
Pe langa palate, pavilioane si gradini exista in Kyoto circa 400 de altare shinto, vechea religie a Indiei, dedicate zeilor naturii, foarte numerosi. Aceste spatii erau destinate rugaciunilor, fapt care subliniaza ideea ca japonezii sunt un popor credincios. Printre zei numarandu-se animale, munti, ape, avand puteri magice. Cel mai cunoscut altar shintoist, este Fushimi Inari, cu vestitele porti numite „tori”, formate din cate doi stalpi vopsiti in rosu pe care se sprijina o grinda neagra ce simbolizeaza legatura intre lumea spirituala si cea pamanteana. Se aliniaza pe un sir cu o lungime de 3 kilometri si au fost ridicati in anul 733 drept multumire zeitei Inari pentru o recolta bogata.
Cele mai faimoase monumente apartin insa budismului (aproximativ 1660 de temple), religie mai noua, imbratisata in special de aristocrati. Acestea se remarca prin ornamentatii bogate, in special basoreliefuri, cel mai vechi templu budist fiind Shionun, in secolul al XIII-lea.
Preocuparea pentru frumos a locuitorilor este exprimata, mai ales, prin numeroasele gradini, majoritatea fiind opere ale creatorilor Zen. Din piatra sau pline de flori, acestea contin o multime de simboluri, cel mai des fiind asociate muntelui sacru, Fuji. Cea mai cunoscuta gradina este cea creata in secolul al XIV-lea de preotul Muso Kokushi in care din flori si muschi este creat un intreg peisaj sugerand munti, rauri, cascade.
IRINA STOICA
Comentarii