Cand auzim rostit numele Gavrilo Princip, stim imediat ca este vorba despre studentul sarb care, asasinandu-l pe mostenitorul tronului Austro-Ungariei, arhiducele Franz-Ferdinand, a dus la declansarea Primului Razboi Mondial. Adesea, el este numit „distrugatorul Imperiului”.
De fapt, adevaratul distrugator al monarhiei duale austro-ungare a fost altcineva: un oarecare Alfred Redl, spion austriac care, trecand de partea rusilor, le-a vandut acestora toate planurile de lupta ale compatriotilor sai, contribuind decisiv la extinderea conflictului dintre Serbia si Austria intr-un razboi mondial si, implicit, la destramarea imperiului, dupa razboi.
Nascut intr-o familie modesta din Lvov (astazi in Ucraina, dar pe atunci in componenta provinciei austriece Galitia), Alfred a dovedit o inteligenta si o ambitie iesite din comun inca din copilarie, astfel incat nu-i de mirare ca la varsta adolescentei a fost unul dintre cei doar 50 de elevi admisi la prestigioasa Scoala de Razboi din Viena, din cateva mii de candidati.
Desi cariera militara era pe atunci rezervata, indeobste, fiilor de nobili, mintea sclipitoare a fiului de functionar feroviar Redl a fost remarcata de dascali, iar acesta nu i-a dezamagit. Cu o inzestrare uimitoare pentru deprinderea limbilor straine, tanarul a devenit pasionat de afacerile interne ale Rusiei si ca atare a fost angajat in sectorul rezervat Rusiei la Statul-Major al armatei austro-ungare.
Curand, a fost primit in serviciile de informatii austriece, unde inovatiile aduse de el au fost de mare insemnatate. Redl a fost primul care a introdus o baza de amprente detaliate, a folosit microfilmele si dispozitivele de inregistrare, aflate inca la inceputurile lor, pentru fotografierea de documente sau pentru surprinderea unor discutii compromitatoare.
In calitatea sa de ofiter al Inaltului Stat-Major, a venit curand in contact cu diplomati si ofiteri rusi. Nu a trecut mult timp si Redl va ajunge pe statul de plata al rusilor. Se pare ca la aceasta a contribuit si aflarea, de catre spionii rusi, a secretului lui de capatai: tanarul ofiter era homosexual, iar dezvaluirea inclinatiilor sale sexuale ar fi insemnat, cu siguranta, sfarsitul carierei pentru el.
Ca atare, Red a imbinat utilul cu placutul si a inceput sa le ofere noilor stapani informatii extrem de pretioase. In 1902, de pilda, el a furnizat rusilor o copie a planului de razboi austro-ungar, in eventualitatea unei invazii in Rusia. Observand disparitia unor documente importante, comandantul lui, generalul von Gieslingen, l-a insarcinat chiar pe Redl sa investigheze cazul.
Cu acordul rusilor, Redl a tradat fara nicio remuscare identitatea unor spioni rusi de mica anvergura, invinuindu-i pe acestia ca ar fi furat planurile. „Succesul” i-a atras aprecierea celor mai inalti comandanti austrieci, care-l percepeau drept „spionul numarul 1 al Imperiului”, fara sa aiba habar de dublul sau joc.
Cea mai importanta realizare, ca dublu spion, a lui Redl, a fost sustragerea planului de razboi contra Serbiei, pe care austriecii l-au pregatit cu multa migala. Planul, o capodopera strategica, ar fi fost incununat de succes, atunci cand a fost, in sfarsit, transpus in practica, in 1914, dar instiintati din vreme sarbii s-au aparat, intarindu-si punctele sensibile, vizate de austrieci.
A fost un urias esec pentru austro-ungari si a permis Serbiei sa reziste, iar Rusiei sa intervina. Ulterior, razboiul a cuprins toata Europa. Cel care a sesizat ca este ceva in neregula cu Redl a fost chiar protejatul acestuia, maiorul Maximilian Ronge, care nu s-a sfiit sa-i desfaca scrisorile sefului sau, afland astfel despre tradarea lui.
Informat imediat, seful Statului-Major, generalul Conrad von Hötzendorf, l-a convocat pe Redl si, dupa o discutie taioasa, i-a lasat pe masa un revolver. Redl a inteles aluzia si, stiind ca nu mai are scapare, s-a impuscat. Astfel, scandalul a fost evitat si adevarul privind faptele lui Redl si contributia lui la sabotarea armatei austro-ungare avea sa iasa la iveala multa vreme dupa razboi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii