Despre energie: DOMNUL HIDROGEN

          Pentru ca, asa cum spuneam într-un articol trecut, hidrocarburile se vor sublima pe planeta cam în jurul anului 2046, cercetatorii în energetica exploreaza deja energiile alternative, cele pe care ni le pot da Soarele, valurile si briza marii, biogazul rezultat din descompunerea deseurilor si resturilor vegetale, diferenta de temperatura dintre straturile superioare si cele inferioare ale oceanului, atomii de uraniu si cei de hidrogen, vulcanii si leacurile geotermale.
          Astazi va voi vorbi despre „Professor Hydrogen”, pe numele sau Bragi Arnason si despre kilowatii din atmosfera, în perceptie moderna.

          Pentru ca, asa cum spuneam într-un articol trecut, hidrocarburile se vor sublima pe planeta cam în jurul anului 2046, cercetatorii în energetica exploreaza deja energiile alternative, cele pe care ni le pot da Soarele, valurile si briza marii, biogazul rezultat din descompunerea deseurilor si resturilor vegetale, diferenta de temperatura dintre straturile superioare si cele inferioare ale oceanului, atomii de uraniu si cei de hidrogen, vulcanii si leacurile geotermale.
          Astazi va voi vorbi despre „Professor Hydrogen”, pe numele sau Bragi Arnason si despre kilowatii din atmosfera, în perceptie moderna.
          „Islanda se va transforma într-un „Kuweit al Nordului” din punct de vedere energetic”, ne surprinde inginerul Arnason, locuitor al capitalei Rejkavik, cel care, cu trei decenii în urma, a demonstrat, în lucrarea sa de diploma, ca în motoarele termice benzina si motorina pot fi înlocuite cu hidrogen – iar acest combustibil, desi oneros acum, va fi obtinut ieftin prin tehnologii viitoare si mai are avantajele ca se gaseste din belsug (în apa) si ca, dupa utilizare, nu polueaza deloc, dar absolut deloc, atmosfera planetei.
          Iar locul ideal pentru a încerca detronarea combustibilului hidrocarbura nu este altul decât mica Islanda. De ce? Pentru ca, datorita resurselor geotermice (vulcani si lacuri geotermale), se poate consuma energie ieftina pentru „bombardarea” moleculelor de apa si oxigen; apoi, îmbuteliat, combustibilul hidrogen – obtinut la pret rezonabil – poate fi transportat, în tancuri, în statiile de alimentare (asa cum se întâmpla acum cu benzina si motorina), organizate în retea – usor de facut în mica Islanda. Motorul autovehiculului cu hidrogen este simplu, se numeste motor celular (sau celula de combustibil) si functioneaza dupa un principiu de mult cunoscut: ionii de hidrogen electrizeaza un circuit si detremina, într-un invertor, un curent electric care învârteste un rotor, în interiorul unui stator – deci lucru mecanic, deci miscare potentiala pe care o preia un cuplaj si… autovehiculul cu hidrogen se misca. E pur si muove, si-a asigurat inginerul Arnason concetatenii islandezi si, tragând clopotele din Islanda – ca în romanul lui Haldor Laxness – le-a ademenit la aventura tehnologica pe companiile Daimler-Chrysler, Shell, Laboratorul US National Renewable Energy (de energii renuvelabile) si pe specialistii Uniunii Europene în transporturi, care sunt constienti ca, asa cum spuneam, rezervele de hidrocarburi se vor termina în 3-4 decenii si – amanunt la fel de important – Europa se îneaca în gazele de esapament ale celor câteva sute de milioane de autovehicule care se misca acum pe soselele ei. Proiectul islandez prevede introducerea pe drumurile locale a asa-numitului „automobil H”, care a dat mare satisfactie în orasul canadian Vancouver, unde cercetatorii de la Ballard Power System, care l-au lansat, au avut surpriza sa obtina 150 kw din motor, adica de zece ori mai mult decât se asteptau! S-a înfiintat o companie, exact cu acest scop, se numeste Icelandic New Energy (51% din actiuni sunt ale micului stat nordic, restul actiunilor apartine companiilor private), se va folosi si experienta în domeniu a „automobilelor cu hidrogen” din Marea Britanie, Spania si Germania – asa ca Profesorul Hidrogen este multumit: „Economia hidrogenului” a pornit la drum.
          Cu speranta ca, prin 2030-2035, motoarele celulare cu hidrogen sa fi convins lumea transporturilor si trecerea pe noul combustibil, sa se faca în ciuda costului ridicat pe care îl va impune transformarea retelei de alimentare (acum, cu hidrocarburi) în, de pilda, SUA (19 miliarde dolari), Japonia (6,5 miliarde dolari) si Marea Britanie (1,5 miliarde dolari) dar si a pretului pe care îl vor plati soferii – deocamdata 1 kg de hidrogen obtinut din apa costa 2,40 dolari, iar cel din hidrocarburi (gaz metan) circa 0,65 dolari.
          Dar amenintatorul an 2046, cel când se va fi terminat petrolul pe Pamânt, nu-i chiar atât de departe, asa ca în „razboiul” hidrogen-hidrocarburi, profesorul Arnason are toate sansele sa câstige.