La sfârsitul anului 1499, o femeie se afla pe zidurile fortaretei Rocca di Ravaldino din Forli, la circa 250 km nord de Roma. Trupele puternicei familii Borgia tineau ostatici copiii femeii si au amenintat ca ii vor ucide daca aceasta nu-si va ceda fortareata si pamânturile. Auzind asta, femeia si-a ridicat poalele fustei si a strigat: „Ucideti-i, daca poftiti, am aici mijlocul de a face si mai multi! N-o sa ma predau niciodata!”
Poate ca povestea este apocrifa, dar, date fiind alte informatii certe pe care le avem despre Caterina Sforza, ar putea avea un sâmbure de adevar. Una dintre cele mai exceptionale figuri feminine ale Renasterii, prietena poetilor si geniilor artistice ale epocii, ea a sfidat toate conventiile epocii.
Nascuta in 1463 la Milano, ca fiica nelegitima a lui Galeazzo Maria Sforza, viitorul duce al acestui puternic oras-stat italian, a fost recunoscuta de tatal sau, care o prefera, pentru inteligenta ei sclipitoare, celorlalti copii legitimi ai lui. Sforza nu a ezitat sa o invete tacticile militare si mânuirea armelor, alaturi de fiii lui.
Când Caterina avea doar 10 ani, a fost logodita cu Girolamo Riario, un barbat cu 20 de ani mai in vârsta si care era nepotul temutului papa Sixtus al IV-lea. Conducator al oraselor Imola si Forli, Riario si-a dus fetita-mireasa la Roma, când aceasta a implinit 14 ani.
In orasul papal, Caterina va naste câtiva copii si va deveni un pion important pe scena politica italiana. Moartea neasteptata a lui Sixtus al IV-lea, in august 1484, l-a pus pe Riario intr-o pozitie dificila, surprinzându-l departe de Cetatea Eterna, in fruntea trupelor sale. Dar el si-a gasit un inlocuitor neasteptat in persoana sotiei sale, care, desi insarcinata in sapte luni, a imbracat armura si s-a pus in fruntea trupelor papale, impotriva rivalilor, cucerind Castelul Sant’ Angelo si refuzând sa-l mai paraseasca, pe motiv ca raposatul papa l-ar fi lasat mostenire familiei sale.
Dupa sosirea lui Riario, cuplul nu a cedat castelul decât dupa ce barbatul a fost numit capitan-general al trupelor papale. Când Riario a fost asasinat in 1488 la Forli, de catre sustinatorii noului papa, Inocentiu al VIII-lea, Caterina a preluat frâiele puterii, ca regenta a fiului ei, Ottaviano. A facut aliante matrimoniale cu statele invecinate, oferindu-si fiicele – chiar daca erau minore! – drept sotii conducatorilor acestora. In tot acest timp insa, se preocupa personal de instruirea soldatilor din Forli. Dar, inca tânara si frumoasa, ea s-a indragostit de un chipes curtean, Giacomo Feo, caruia i-a nascut un fiu, Bernardino.
Orbita de patima, l-a decazut pe Ottaviano din drepturile de prim nascut, stârnind reactia furioasa a suporterilor sai, care l-au ucis pe Feo. „Scorpia din Forli” a fost insa neinduratoare si a poruncit masacrarea asasinilor, dar si a familiilor acestora. In 1497, Caterina s-a casatorit pentru a treia oara, cu Giovanni de Medici, dar acesta a murit de pneumonie dupa doar un an, nu inainte de a-i darui un fiu: pe Giovanni.
Puterea ei tot mai mare a inceput sa-l ingrijoreze pe noul papa, Alexandru al VI-lea, care si-a trimis fiul, pe Cesare Borgia, sa ocupe Forli. Atunci ar fi avut loc episodul prezentat in deschiderea acestui articol. Cesare a luat-o in cele din urma prizoniera pe Caterina, care va fi eliberata abia peste un an, in 1501.
Spre a-si umple timpul, s-a dedicat alchimiei si va muri la doar 46 de ani, rapusa de o pneumonie. La cererea ei, a fost inmormântata in biserica Santa Maria delle Murate, intr-un mormânt fara insemne, dar nepotul ei, Cosimo I, Mare Duce de Toscana, a poruncit ulterior ridicarea unui monument funerar maiestuos. Acesta a fost distrus mai târziu, iar osemintele Caterinei au fost depuse pâna la urma intr-un mormânt anonim.
GABRIEL TUDOR
Comentarii