Dupa atacul de la 7 decembrie 1941 asupra Pearl Harbor, guvernul Statelor Unite a actionat rapid pentru a rezolva „problema japoneza” de pe coasta de vest a Statelor Unite. Deja in seara aceleiasi zile, Biroul Federal de Investigatii (FBI) a arestat peste 5500 de barbati de origine japoneza, existand temerea ca acestia ar putea actiona ca o „coloana a cincea” in sprijinul inamicului.
La 19 februarie 1942, presedintele Franklin D. Roosevelt a semnat Ordinul executiv 9066, care autoriza construirea de „centre de relocare” pentru a-i gazdui pe cetatenii americani de origine japoneza, care urmau sa fie exclusi din societate. Acest ordin a dus la relocarea fortata a peste 120.000 de americani de origine japoneza in zece lagare de concentrare situate in interiorul tarii.
Cel mai cunoscut lagar de concentrare american a fost situat la Manzanar, in California, avand o suprafata de 2500 de hectare. Opt turnuri de paza echipate cu mitraliere au fost amplasate in jurul unui gard de sarma ghimpata. Zona rezidentiala era formata din blocuri de baraci, fiecare familie (pana la opt persoane) dispunand de un „apartament” de 40 m2 in baraci. Aceste apartamente erau formate din pereti despartitori, fara tavan, eliminand orice sansa de intimitate.
Lipsa de intimitate era o problema majora, mai ales ca tabara avea latrine comune pentru barbati si femei. Tabara dispunea de scoli, locuinte pentru personal, ferme de pui si porci, biserici, un cimitir, un oficiu postal, un spital, un orfelinat, doua latrine comune, un teatru in aer liber si alte facilitati. In perioada in care Manzanar a functionat, aici au avut loc 188 de nunti, 541 de copii s-au nascut, iar intre 135 si 146 de persoane au murit.
Unii dintre cei internati in lagar au sustinut politicile implementate de guvernul american, ceea ce i-a transformat in tinte pentru ceilalti ocupanti.
Altii au fost indignati de faptul ca patriotismul lor era pus la indoiala doar din cauza mostenirii etnice. Fiecare lagar de concentrare american trebuia sa fie autosuficient, astfel incat aproape toti locatarii de la Manzanar munceau pamantul.
In vara anului 1943, gradinile si fermele de aici produceau deja mari cantitati de cartofi, ceapa, castraveti, varza chinezeasca, pepene verde, vinete, rosii, ridichi rosii si ardei. In cele din urma au existat peste 400 de acri de ferme care produceau mai mult de 80% din produsele folosite de tabara.
La debutul anului 1944 a inceput sa functioneze o ferma avicola, iar la sfarsitul lunii aprilie a aceluiasi an in lagar a fost infiintata o ferma de porci. Ambele exploatari au oferit suplimente de carne binevenite pentru alimentatia celor internati.
In total, peste 11.000 de japonezi americani au trecut prin Manzanar. Ultimele cateva sute de internati au plecat in noiembrie 1945, la trei luni dupa incheierea razboiului, dupa ce multi dintre ei fusesera inchisi aici peste trei ani si jumatate. Locul cimitirului Manzanar este marcat de un monument construit de pietrarul Ryozo Kado in 1943. O inscriptie in limba japoneza, cioplita pe monument, il prezinta drept „turnul consolarii sufletelor”.
Arestarea tuturor japonezilor americani de pe Coasta de Vest a fost cauzata de neincrederea generalizata in loialitatea lor, dupa Pearl Harbor. Cu toate acestea, niciun american de origine japoneza nu a fost acuzat de spionaj.
In 1988, Congresul american a adoptat o lege prin care isi cerea scuze pentru „prejudecatile rasiale, isteria de razboi si esecul conducerii politice” care determinasera internarile in lagare de concentrare si a solicitat plata de despagubiri pentru victime. Supravietuitorii si mostenitorii supravietuitorilor au primit, in cele din urma, in total 1,6 miliarde de dolari ca despagubiri pentru internarea lor neconstitutionala.
GABRIEL TUDOR
Comentarii