Nava USS O’Bannon a fost un distrugator american construit si lansat la Bath, Maine, în 1942. Printre alte actiuni, ea a participat la lupta pentru Guadalcanal si a provocat scufundarea navei de lupta japoneze Hiei. Mai târziu, O’Bannon a fost selectata personal de amiralul Halsey pentru a participa la capitularea japonezilor în Golful Tokyo în septembrie 1945, escortând nava de lupta Missouri la ceremonie.
Fara îndoiala ca aceasta alegere a fost dictata si de un eveniment uimitor, petrecut în timpul razboiului. Astfel, în noaptea de 4 spre 5 aprilie 1943, în timp ce se afla în patrulare împreuna cu un alt distrugator, USS Strong, O’Bannon a intrat în contact radar cu un submarin japonez situat la suprafata, la o distanta de 9000 de metri.
O’Bannon a înaintat, ajungând în apropierea submarinului la ora 2:30 dimineata. În cea mai fantezista versiune a acestui eveniment, Wilkinson, capitanul navei, a iesit pe punte si, întrucât submarinul se afla la suprafata, a crezut ca acesta punea mine. Wilkinson a ordonat sa se cârmeasca imediat spre stânga pentru a evita coliziunea. O’Bannon a ratat la mustata impactul cu RO-34 si acum se afla paralel cu submarinul.
Marinarii de pe punte puteau vedea marinarii japonezi îmbracati în pantaloni scurti si cu palarii albastre, dormind pe punte fara sa tina cont de nava americana care se profila deasupra lor. Când valul de la distrugatorul care se rotea a trecut peste submarin marinarii japonezi s-au trezit, speriati. Între timp, pe O’Bannon, marinarii se straduiau sa îsi puna în functiune tunurile de punte, dar nu le puteau coborî pâna la nivelul submarinului la o distanta atât de mica.
Ceea ce a urmat este o veritabila legenda moderna. Marinarii americani au cautat orice pentru a-i împiedica pe japonezi, acum treziti cu totii, sa ajunga la tunul de pe puntea submarinului, care ar fi putut avaria distrugatorul. În timp ce cautau arme de calibru mic în dulapurile de pe punte, au gasit doar cartofi care urmau sa fie curatati pentru urmatoarea masa.
Marinarii de pe O’Bannon au început sa arunce cu cartofi în japonezi care, panicati, au crezut, initial, ca legumele ar fi, de fapt, grenade de mâna si s-au grabit sa-i arunce peste bord sau înapoi spre distrugator. Acest concurs de aruncare a cartofilor a continuat pâna când O’Bannon a reusit sa se distanteze de submarin, care a început sa se scufunde.
Odata ajuns la o distanta rezonabila, O’Bannon a deschis focul cu tunurile sale masive si a reusit sa loveasca turnul de comanda al submarinului partial scufundat. Apoi, O’Bannon si Strong au efectuat mai multe lansari de torpile de adâncime, iar la ora 3:19 dimineata, O’Bannon a raportat ca submarinul fusese grav avariat la pupa si ca la suprafata se vedea o pata de petrol. Povestea, asa cum a aparut în ziarul Star and Stripes, a relatat în mod fals ca O’Bannon ar fi scufundat submarinul japonez cu ajutorul cartofilor.
Presa americana a aflat povestea si aceasta a devenit o legenda în cadrul marinei americane. Interviurile cu capitanul lui O’Bannon au dus la corectii ale povestii publicate initial, dar reuniunile echipajului au mentinut legenda vie, marinarii acordând interviuri presei si oferind tot felul de detalii „marinaresti”, evident, exagerate.
Totusi, aceasta poveste senzationala a determinat Asociatia cultivatorilor de cartofi din Maine sa ofere distrugatorului o placa omagiala, consemnând neverosimilul eveniment, în iunie 1945. Placa a ramas montata pe nava pâna la scoaterea acesteia din uz, în anii 1970.
GABRIEL TUDOR
Comentarii