Existenta Deltei Dunarii atrage numerosi români si straini care o viziteaza anual si îsi lasa o parte din suflet în acest capat de lume, unde timpul pare a fi ramas suspendat între ceruri, ape nesfârsite si pamântul vesnic tânar, aflat într-o renastere perpetua.
Oaspetii descopera aici surprize si mici miracole pamântesti, fie si numai într-un apus de Soare nemaivazut, în zborul hipnotic al stolurilor de pelicani, în armoniile sonore fara început si fara sfârsit, prin care îsi compun la unison bucuria vietii mii de specii de pasari, insecte, mamifere, toate fiind acompaniate de vibratia înfiorata a vântului prin papuris si de cântarea undelor, uneori blânde ca o mângâiere de mama, alteori certarete si aprige, ca furtunile înghetate.
Delta Dunarii este cea mai mare zona umeda din Europa, întinsa pe mai bine de 5.700 de kilometri patrati, iar în fiecare an creste cu aproximativ 40m2. 10% din suprafata Deltei reprezinta uscat, în timp ce peste 3.000 de km2 sunt reprezentati de ecosisteme naturale terestre si acvatice, incluse în Patrimoniul UNESCO, în cadrul programului „Omul si Biosfera”, înca din anul 1991.
Initial un golf al Marii Negre, ea s-a format doar cu circa 5.000 de ani în urma; destul de recent, pe scara erelor geologice. Alpii au aparut acum aproximativ 770 de milioane de ani!
În schimb, ea creste constant, lucru datorat celor 67 de milioane de tone de aluviuni depuse anual de fluviu. Primul care a mentionat-o a fost Herodot, în secolul V î.Chr. Acest labirint gigantic de nenumarate lacuri, canale si insule solide ori plutitoare, la capatul fluviului de 2.860 km, este împartit între România si Ucraina.
Peste un sfert din luciu este acoperit cu stuf, cea mai mare asemenea suprafata din Europa. Acest filtru natural îl face si cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa. Dar „avutia” nepretuita a Deltei este viata ei. 312 specii importante de pasari folosesc zona ca escala în zborul lor catre tinuturile preferate sau pentru reproducere. De asemenea, exista circa 90 de specii de pesti, inclusiv sturionii si cele amenintate la nivel global (unele dintre ele gasesc aici ultimul refugiu) si peste 1.800 de specii de insecte. Efemeridele (grup antic de insecte aparute în urma cu 350 milioane de ani) din Delta obisnuiesc sa apara în acelasi loc în fiecare an, traind de la câteva minute la câteva zile, având ca unic scop sa se reproduca si ofera un adevarat spectacol privitorilor.
Am putea crede ca o arca magica a lasat cândva sa debarce la capatul de drum al Deltei mii de vietati sortite înnobilarii întinderilor de nuferi, stufaris si arbori crescuti direct din apa.
Cu cele peste 5.000 de specii identificate, biodiversitatea Deltei Dunarii e depasita doar de Marea Bariera de Corali si Insulele Galapagos. Între ele, peste 60% din populatia globala de cormorani pigmei si jumatate din cea a gâstelor cu piept rosu, mii de pelicani, dar si mamifere ca enotul („câinele Deltei”), pisica salbatica, mistretul sau faimosii tarpani de padure – caii salbatici proveniti din cai lasati cândva liberi si care s-au adaptat la conditiile zonei.
Peste toate acestea stapâneste omul, în cele 28 de asa-zise sate, de fapt pâlcuri mici de case, carora li se adauga Sulina. Isi împart zilele români si lipoveni, moldoveni, ucraineni si rusi, gagauzi si turci, bulgari si greci, pentru toata suflarea aici este singurul „acasa”!
Croindu-si calea prin Delta, canalele Chilia, Sulina si Sfântu Gheorghe se împart în gârle mai mici, care se termina în zone umede si lacuri. Sedimentele amestecate cu nisipul marii formeaza depozite mari de nisip si insule. Unele, precum cele din Caraorman, au pâna la sase metri înaltime si arata ca niste adevarate dune desertice. Se spune ca nisipul lor foarte bogat în siliciu este cel mai mare si mai pur din Europa, cu câteva decenii în urma existând proiectul construirii aici a unei fabrici de sticla. Dupa rapida incursiune în acest paradis pamântesc, capatul fluviului deschide de fapt calea fara de pulbere catre un alt fel de mic univers – cel al Marii Negre, leganat în poala unui oras atemporal, încarcat de legende si mistere savuroase: Sulina.
Acolo, undeva, în departarile neguroase ale timpului nestrapunse nici de sclipirile temerare ale farului, poate ca mai lumineaza alb, de peste milenii, mitica insula Leuke, unde viteazului Ahile îi va fi fost înaltat templu de marmura.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii