Misterele lumii noastre anterioare

          Creierul „zombie”
          
          Revista New Scientist a folosit sintagma „creierul zombie”! pentru a prezenta performanta de-a dreptul senzationala a unei companii de biotehnologie de a pastra tesuturi cerebrale vii timp de câteva saptamâni, permitând astfel testarea unor substante chimice pe retele neuronale întregi, nu doar pe celule individuale. „Ceea ce facem noi reprezinta niste mini-creiere, dezgolite, daca vreti, si montate direct pe un cip”, spune Miro Pastrnak de la Tensor Biosciences, Irvine, California.

          Creierul „zombie”
          
          Revista New Scientist a folosit sintagma „creierul zombie”! pentru a prezenta performanta de-a dreptul senzationala a unei companii de biotehnologie de a pastra tesuturi cerebrale vii timp de câteva saptamâni, permitând astfel testarea unor substante chimice pe retele neuronale întregi, nu doar pe celule individuale. „Ceea ce facem noi reprezinta niste mini-creiere, dezgolite, daca vreti, si montate direct pe un cip”, spune Miro Pastrnak de la Tensor Biosciences, Irvine, California. Industria medicamentelor va putea testa acum direct posibile tratamente pentru o larga gama de tulburari neurologice, de la Alzheimer la schizofrenie. S-a anuntat de altfel ca deja s-ar putea sa se fi descoperit tratamentul cel mai eficace al anxiozitatii. Ideea metodei porneste de la legatura între comportamentul nostru si activitatea electrica a câtorva miliarde de celule cerebrale. Asupra lor actioneaza medicamentele, dar pâna acum ele nu au putut fi testate decât pe celule individuale, nu pe ansamblul creierului.
          
          Ce este creierul nostru?
          
          Iata câteva raspunsuri care pot completa o imagine, cum spuneam, departe de a fi completa: u cea mai complexa structura din Universul cunoscut; u singurul organ care nu „sta” niciodata pe tot parcursul vietii; u cântareste 2% din greutatea corporala u foloseste 20% din energia corpului; u greutatea creierului uman este de aproximativ 1400 grame, fata de 4,75 grame la cel de gâsca si 1700 grame la delfin.
          
          Cum poate trai un mini-creier?
          
          Cercetatorii folosesc o retea de 64 electrozi pe suprafata cip-ului, urmarind activitatea electrica a creierului ca într-o electroencefalograma (EEG), pentru a „vedea” astfel efectul diferitelor medicamente asupra tesuturilor. În cele câteva saptamâni cât supravietuieste creierul, se pot realiza si culturi de diferite parti ale sale pe acelasi cip, examinându-se si comunicarea dintre diferitele zone. Tesuturile sunt prelevate de la soareci sau sobolani si mentinute într-o solutie de fluid cerebral artificial.
          
          Ritmurile naturale
          
          Neurofizicianul Peter Fromherz de la Institutul de Biochimie Max Planck din Martinsried, Germania, care a pus la punct tehnologiile de crestere a neuronilor pe siliciu, afirma ca cipurile ar fi si mai eficiente daca ar putea înregistra activitatea neuronilor individuali. Dar, chiar daca cei 64 de electrozi folositi sunt prea departati între ei pentru a furniza informatii asupra circuitelor neuronale, ei sunt totusi suficienti pentru realizarea EEG-urilor. În plus, s-au dezvoltat tehnici de producere a ritmurilor EEG naturale – a undelor cerebrale – în cipuri. Acestea continua chiar si dupa disparitia substantei chimice care le-a produs. Ceea ce face ca noua tehnica sa fie extrem de promitatoare în viitoarele teste ale medicamentelor!
          
          Cine suntem noi?
          
          Puteam foarte bine intitula acest ultim capitol „misterul mintii”. Mintea este pusa in legatura cu creierul. Perceptia, învatarea, memoria, constiinta, toate acestea fac parte din minte. Visele, de asemenea. Cum „lucreaza” însa mintea, ramâne un mister. Explorarea sa reprezinta ultima frontiera a cercetarilor asupra creierului. De exemplu, este oare real ceea ce vedem? Sunt ochii nostri ferestre de acces direct în lumea exterioara? Nu. Ei nu fac decât sa transmita semnale electrice la creier, iar acesta le prelucreaza si le interpreteaza. Creierul nostru este cel care creeaza realitatea careia îi apartinem. Datând de aproximativ 200 milioane de ani la mamifere, care au adaugat memorie si emotii creierului reptilelor, prin dezvoltarea a ceea ce noi avem astazi sub forma de sistem limbic, creierul uman modern a „debutat” acum 1,5 milioane de ani, când si-a început dezvoltarea sa exploziva. Au crescut straturile exterioare iar cortexul cutat a început sa „înveleasca” partile mai vechi. O crestere care a împins în sus oasele craniului, ajungându-se astfel la fruntea înalta a omului, „loc” unde au putut fi adapostite zonele unde se efectueaza controlul gândirii si limbajului omenesc. Într-un fel, se poate spune ca noi suntem, fiecare, creierul nostru…