Hormesis

          O noua teorie, cu numele din titlu (care in greceste inseamna: excitare) se strecoara in lumea biologiei. „Campionul” ei este celebrul toxicolog american Edward Calabrese si el sustine – ca si homeopatii – ca otravuri care ucid viul pot avea efect exact contrariu daca sunt administrate in doze foarte mici.

          O noua teorie, cu numele din titlu (care in greceste inseamna: excitare) se strecoara in lumea biologiei. „Campionul” ei este celebrul toxicolog american Edward Calabrese si el sustine – ca si homeopatii – ca otravuri care ucid viul pot avea efect exact contrariu daca sunt administrate in doze foarte mici. La oameni, la animale, la plante. Prima sa experienta reusita s-a petrecut chiar si in vremea liceului, la ora de Stiintele Naturii, când trebuind sa ucida o planta cu o substanta toxica, si-a uluit profesorul facând metrul sau patrat de verdeata sa creasca pur si simplu luxuriant: Edward folosise otrava in doze infime si… descoperise un nou efect. Ca biolog, specializat mai târziu in toxicologie, Calabrese si-a câstigat o reputatie de nezdruncinat. Abia ajuns la acest nivel de recunoastere publica, a indraznit sa-si faca cunoscute cercetarile in domeniul fenomenului hormesis – mai ales ca observa, in jurul sau, semne incurajatoare, alti cercetatori „pipaind” aceasta stranie capacitate a organismelor vii de a se mobiliza specific, atunci când sunt agresate usor.
          Experimentele au fost, pe rând: viermisori – supusi la temperatura ridicata – dar suportabila – au devenit rezistenti la caldura, altfel, de nesuportat; soareci „tratati” in doze mici, nu numai ca au ajuns sa suporte doze mari (acesta ar fi efect homeopatic) dar isi imbunatatesc pur si simplu performantele biologice si… traiesc mai mult!; iar oamenii si soarecii, expusi la radioactivitate, in doze mici, infloresc pur si simplu, uitându-si bolile cu care intrasera in laborator! Calabrese stabileste, la un moment dat, diferenta clara dintre homeopatie si hormesis: homeopatii sustin ca trebuie stimulat sistemul imunitar prin toxine care produc aceleasi simptome ca si boala pe care o tratam (exemplu: un deranjament stomacal produs de un virus trebuie tratat cu arsenic -, dar, fireste, in cantitati mici – tocmai pentru ca aceasta otrava produce dureri stomacale si varsaturi); este vorba mai mult de analogie decât de biologie, spune Calabrese, iar concentratiile solutiilor folosite ca medicamente homeopatice sunt de mii, chiar de milioane de ori mai mici decât cele din solutiile utilizate la experimentele pentru hormesis care, ca fenomen, este mult mai larg si imbratiseaza toate fenomenele care inconjoara lumea vie, mai exact, toate formele vii din lumea vie. In 4.500 de cazuri studiate, de pilda, Calabrese si colega sa, Linda Baldwin, descopera ca a folosi medicamente cu substante in doze de 2,5 ori mai mari decât cele obisnuite duce la efecte spectaculoase in sanatatea celui tratat, fie animal, fie planta; surprinzator, din calcule ii iese ca poluarea in ape nu este chiar atât de ucigatoare pe cât pare; dimpotriva, poluanti in doza moderata fac bine ecosistemelor (!); dar mai ales uluieste lumea medicinei demonstrând, statistic, ca bolnavi de cancer, trecuti prin radioterapii in doze mici, au ajuns sa supravietuiasca, 84% dintre ei, 12 ani (in timp ce grupul neutru ce experiment – doze obisnuite sau fara radioterapie – n-au avut decât 50% sansa de a-si prelungi vietile cu (doar) 9 ani! Ceea ce nu te ucide, te face mai tare, spusese, cândva, Neitsche – si daca, stam sa ne gândim, halterofilii, maratonistii, inotatorii (si toti sportivii de performanta, in general) respecta acest principiu. Iar Calabrese si Baldwin, in cercetarile lor, incearca sa descopere mecanismele biologice care se pun in miscare in cazul straniului fenomen. Ei au reusit sa identifice 30 de tipuri de receptori, sa detecteze etape din divizia celulara unde fenomenul ar putea interveni, cum sistemul imunitar al entitatii vii se potriveste cu efectele hormesis-ului, care sunt semnalele nervoase implicate, unde si cum agresorii – toxine, radiatii – actioneaza, spre binele entitatii in cauza. Nu va fi usor de convins lumea stiintei ca reactia la excitare trebuie luata in seama, procesata si utilizata constructiv. Va fi greu sa aplicam oamenilor, spune el, ca o doza mica din ucigatorul gaz care este oxidul de carbon poate preveni atacurile de cord! Ca expunerea bolnavului la temperaturi foarte inalte poate duce la reactii care vindeca tumori (va amintiti, celebrul vindecator Valeriu Popa recomanda procedeul!) Sau ca, expunându-te la radiatii, dai un bobârnac propriului tau sistem imunitar… „Viata nu este un fenomen liniar”, spune Edward Calabrese – iar in punctele ei de inflexiune ne poate oferi surprinzatoare perspective. Cum este acest hermesis, care ne prezinta o neasteptata fata a viului, de fapt o posibila interfata cu noi tehnologii pentru sanatate.