Hrana la vârsta a III-a

          Se spune ca otrava cea mai perfida din lume este mâncarea, de fapt alimentatia nesabuita, irationala. „Descoperirea” nu e noua, înca din antichitate se considera ca, în privinta sanatatii, sursa tuturor relelor este modul în care omul se hraneste.

          Se spune ca otrava cea mai perfida din lume este mâncarea, de fapt alimentatia nesabuita, irationala. „Descoperirea” nu e noua, înca din antichitate se considera ca, în privinta sanatatii, sursa tuturor relelor este modul în care omul se hraneste. Azi, ideea e confirmata de mii de cercetari care ajung la concluzia ca indiferent de vârsta trebuie sa stii sa te alimentezi, pe de-o parte ca sa nu te îmbolnavesti, iar pe de alta parte ca sa nu-ti agravezi bolile cronice degenerative, aparute în decursul anilor.
          La persoanele în vârsta (65-70 de ani), aportul caloric zilnic al unei alimentatii corecte este de maximum 2000-2200 de calorii pentru barbati si de 1800-2000 pentru femei. Aceste valori pot varia în functie de starea de sanatate, modul de viata al fiecaruia si efortul fizic pe care îl depune.u Glucidele (pâine, fainoase, dulciuri) nu trebuie sa depaseasca 400 grame, ele reprezentând 50% din valoarea total calorica alimentara. Asta înseamna ca omul în vârsta trebuie sa consume cât mai putine zaharuri rafinate, produse industriale, sa excluda din hrana zilnica pâinea alba în favoarea pâinii integrale sau intermediare. Nevoia de glucide poate fi si trebuie acoperita aproape în întregime din fructe, leguminoase si cereale.u Nevoia de proteine (carne, oua…) este de 1-1,5 grame pe kilogram/corp, din care numai 50% sa fie de provenienta animala.u Cantitatea de lipide (grasimi) zilnica trebuie redusa la minimum, în special cele de origine animala. u Este obligatoriu ca alimentele sa fie proaspete sau conservate în conditii optime.u Meniurile potrivite vârstei trebuie sa se bazeze în general pe preparate obtinute prin fierbere, evitându-se sosurile cu rântas, condimentele iritante, prajelile la tigaie.u Foarte important este ca sarea de bucatarie sa nu depaseasca o lingurita pe zi la vârstnicul sanatos. În cazul celor cu probleme de sanatate, în functie de recomandarile din cadrul bolii, e posibil sa fie necesar ca sarea sa fie mult scazuta sau suprimata în totalitate.u Sunt de evitat bauturile alcoolice tari.
          
          Tromboflebita nu se duce pe picioare!
          
          Tromboflebita este maladia care se datoreaza formarii unui cheag de sânge în interiorul unei vene, ceea ce produce blocarea circulatiei normale a sângelui, precum si inflamarea zonei din jur. Cel mai adesea, tromboflebita se instaleaza la nivelul gambelor, de unde se poate extinde la coapsa, afectând astfel întreg membrul inferior. Bolnavul simte o durere permanenta, nu neaparat foarte puternica, o greutate în piciorul afectat, care face dificil mersul. Concomitent, glezna se umfla, edemul urca progresiv, cuprinzând treptat toata gamba, uneori trecând si peste genunchi.
          Pericolul major al tromboflebitei este desprinderea unei parti din cheagul de sânge format în interiorul venei si transportarea acestuia de catre cursul sangvin catre plamâni, unde astupa inevitabil o artera pulmonara, producând embolie pulmonara – situatie extrem de periculoasa, uneori cu final tragic. Pacientul simte un junghi în regiunea toracica, tuseste si respira greu.
          Cauzele tromboflebitei sunt multiple: sedentarismul, care încetineste mult circulatia sângelui, obezitatea, repausul prelungit la pat impus de o serie de boli, alte suferinte care favorizeaza coagularea sângelui. S-a constatat ca si unele femei care folosesc anumite tipuri de anticonceptionale (nepotrivite cu starea lor de sanatate si cu particularitatile organismului) sunt predispuse la tromboflebita.
          Tromboflebita este o afectiune care nu poate fi neglijata, chiar daca bolnavului i se pare ca se poate obisnui cu situatia si ca… poate duce boala pe picioare. De la bun început, investigatiile în vederea elucidarii cauzelor care au declansat boala si tratamentul corespunzator sunt absolut necesare. Nefiind o boala infectioasa, antibioticele sunt inutile. Tratamentul de baza se face cu heparina, un anticoagulant foarte puternic. Un remarcabil succes al industriei farmaceutice si al medicinii moderne este crearea si folosirea medicamentelor fibrinolitice, cu rolul de a topi cheagul de sânge, restabilind circulatia prin vasul de sânge respectiv. Aplicate de la începutul bolii, aceste medicamente fac adevarate minuni.
          În medicina traditionala, împotriva acestei boli se foloseau, cu rezultate bune, lipitori. Lipitorile sunt înca folosite în unele regiuni de pe vastul teritoriu al Rusiei, precum si în China sau în alte tari.
          De retinut este si faptul ca tromboflebita lasa sechele si are tendinta de a recidiva, ca sa nu mai vorbim de faptul ca este un pericol major pentru viata.