Cel mai vechi om din Europa a fost descoperit în România

          Europeanul din pestera cu oase
          
          In urma cu mai bine de un an, în februarie 2002, un grup de speologi amatori din Timisoara (Adrian Bîlgar, Stefan Milota si Laurentiu Sarcina) au descoperit o pestera relativ redusa ca suprafata, doar 0,5 ha (se pare, un vechi loc de hibernare al ursilor), în care se aflau mai multe fragmente osoase, apartinând unor animale. Situl a fost botezat „Pestera cu Oase” si a devenit imediat zona speologica protejata.

          Europeanul din pestera cu oase
          
          In urma cu mai bine de un an, în februarie 2002, un grup de speologi amatori din Timisoara (Adrian Bîlgar, Stefan Milota si Laurentiu Sarcina) au descoperit o pestera relativ redusa ca suprafata, doar 0,5 ha (se pare, un vechi loc de hibernare al ursilor), în care se aflau mai multe fragmente osoase, apartinând unor animale. Situl a fost botezat „Pestera cu Oase” si a devenit imediat zona speologica protejata. Pestera ar fi ramas anonima si complet lipsita de interes, daca un anumit lucru n-ar fi facut din ea o vedeta internationala: un fragment de maxilar uman descoperit aici care s-a dovedit a fi mai mult decât o ramasita osoasa. Din lipsa de aparatura specifica (de bani sau de specialisti?), mandibula a fost trimisa de Oana Moldovan, directoarea Institutului de cercetari speologice din Cluj-Napoca, în SUA, mai exact profesorului Erik Trinkaus, antropolog la Universitatea Washington din Saint-Louis (Missouri). Acesta a datat osul ca având o vechime de 34.000-36.000 de ani. Moldovan, Trinkaus si Ricardo Rodrigo, un arheolog portughez, s-au reunit în Pestera cu Oase în luna iunie a acestui an, descoperind aici si alte fragmente osoase umane, un os facial, unul temporal, care au fost imediat ridicate pentru cercetari. Astfel, senzationalul a ajuns în România, via SUA, si asta dupa ce prof. Trinkaus a publicat în Analele Academiei Nationale de Stiinta, cu zece zile în urma, concluziile analizelor sale. „Maxilarul este cea mai veche fosila, datata, care a apartinut unui om din epoca moderna”, adaugând ca este vorba „de un prim material care dovedeste cu certitudine cum aratau oamenii moderni atunci când au venit în Europa”, acestea sunt declaratiile care au facut vâlva în lumea stiintifica internationala. Dupa afirmatiile cercetatorului american, maxilarul are caracteristici asemanatoare cu osemintele primilor oameni descoperiti în Africa, în Orientul Mijlociu si Europa, dar unele trasaturi, cum ar fi talia si marimea neobisnuita a molarilor, indica originea lui umana arhaica si posibile legaturi cu omul de Neanderthal. Dupa prof. Trinkaus, maxilarul descoperit în Pestera cu Oase „sugereaza o neta schimbare în anatomia umana începând din acea epoca”, lasând sa se înteleaga ca „europeanul din Pestera cu Oase” trebuie sa fie rezultatul unui amestec dintre omul de Neanderthal si cel modern. Înainte de descoperirea din România, prof. Trinkaus era implicat în doua proiecte de cercetare, unul vizând scheletul unui copil descoperit la Abrido do Lagar Velho, în Portugalia, vechi de 25.000 ani, al doilea referitor la ramasite umane descoperite de Dolni Vestonice si Pavlov, în Cehia, vechi de 25.000-27.000 ani. Descoperirea mandibulei din România are darul de a schimba radical datele omului modern din Europa, biologia umana si anatomia umanitatii moderne. Si astfel o pestera aratând ca o banala grota – loc de hibernare pentru ursi si/sau loc de înmormântare pentru omul primitiv – cunoaste o dramatica schimbare de destin: este din acest an obiect de studiu amanuntit pentru o echipa internationala de cercetatori care îsi vor continua cercetarile si în vara lui 2004, readucând în prim plan România, cel putin în lumea stiintifica.