Teoria Constructala

          Mare lucru informatia! Ca sa fiu si mai precis: mare lucru informatia proaspata, curgatoare, continua, autoreglându-se, pe domenii si felii de viata, si crescând, crescând mereu, aproape fara masura! Care informatie, aflu din statistici, a atins, în 2002, ca volum de date înscrise în memorii electronice, 5.000.

          Mare lucru informatia! Ca sa fiu si mai precis: mare lucru informatia proaspata, curgatoare, continua, autoreglându-se, pe domenii si felii de viata, si crescând, crescând mereu, aproape fara masura! Care informatie, aflu din statistici, a atins, în 2002, ca volum de date înscrise în memorii electronice, 5.000.000 gigabytes, ceea ce înseamna echivalentul a 800 de carti pe cap de locuitor pamântean. Ametitor! Iar stocarea informatiei, tineti-va bine, este un proces care are o crestere constanta de 30% pe an… Tot la nivel de persoana care se vrea informata, împrumut o cale clasica: deschid „Science et Vie”, „sora” franceza a revistei românesti „Stiinta si Tehnica” (aflata, din pacate, în pragul falimentului). Si ce-mi izbeste ochii, în chiar „dosarul” fascicula principala a publicatiei? O teorie nou-nouta, purtând numele din titlu si care înseamna, în mare, imitarea naturii prin optimizarea … imperfectiunilor. Amanunt uluitor, „constructalism”-ul (cuvânt pe care nu l-am mai întâlnit, nu l-ati mai întâlnit, vi-l ofer acum) foloseste un aparat matematic si fizic vechi de mai bine de un secol, integrând, în formule simple, adevaruri si fenomene ale lumii în care traim. De ce o pana are forma pe care o are, semielipsoidala, de ce un fluviu se varsa în mare printr-o delta de forma semicirculara, ca si reteaua de vase de sânge sau ca bronhiile si bronhiolele din plamâni, de ce un copac îsi foloseste încrengatura de tuburi, dezvoltate „în corola”, pentru a trimite seva – dar la fel creste si tufa de coral -, de ce „raportul de aur” al lui Leonardo da Vinci se dovedeste halucinant de exact – iata doar o parte din miile de întrebari la care Teoria Constructala a venit cu raspunsuri precise, strict matematice si … ingineresti, cât cuprinde. Vi-l dezvalui acum pe autorul – solitar – al teoriei. În vârsta de 55 de ani, a absolvit ingineria mecanica la celebrul Massachussets Institute of Technology, preda cursuri la Universitatea Duke din Carolina de Nord, este doctor honoris causa la 11 universitati din lumea larga si este considerat, asa cum ne informeaza „Science et Vie”, un lider stiintific mondial, corifeu al domeniilor fizicii numite energetica termica si mecanica fluidelor. Dar este, înainte de orice, un geometru de înalta clasa. Se numeste Adrian Bejan. Da, ati citit bine, Adrian Bejan – va rog sa retineti acest nume, pentru ca este al unuia dintre cei mai importanti savanti pe care îi are astazi lumea!
          Profesorul american Adrian Bejan i-a învatat bine pe Leibniz, Maupertuis, Euler si Sadi Carnot; clar, misterele termodinamicii l-au fascinat din totdeauna. Dar a asistat, la un moment dat, la o conferinta, la o conferinta a marelui chimist Ilya Prigogine si… si-a dat seama ca Nobel-istul se însala, afirmând ca structurile în forma de arbore nu sunt deterministe ci rezultate ale unor procese aleatorii. A pus mâna, cum spuneam, pe formule curente de matematica, i-a studiat pe marii ingineri si a scos la lumina exact contrariul afirmatiei lui Prigogine: o asemenea geometrie rezulta dintr-un proces de optimizare, a demonstrat el, structura arborescenta minimalizeaza termorezistenta si asigura contactul cel mai intim între cald si frig.
          Teoria stârneste consternare – mai ales pentru ca, asa cum declara profesorul Bejan, este aproape de mirare ca nimeni nu a scos-o la iveala, caci ea astepta, de mai bine de 100 de ani, sa tâsneasca la lumina, simplificând modul în care întelegem noi lumea.
          Dupa lumea fractala, descoperita de Benôit Mandelbrot, dupa Teoria Catastrofelor, a lui René Thomme, iata, apare Teoria Constructala – si astfel termodinamica, metalurgia, dinamica fluxurilor de apa în mari si oceane, zborul insectelor si al pasarilor capata noima.
          Iar autorul teoriei se numeste, repet, Adrian Bejan.