Amprente ale spiritualitatii noastre

          Biserica din Saca
          
          Satul Saca din judetul Bihor este unul dintre acele locuri aproape miraculoase, unde poti întâlni adevarate comori de arta si cultura în ciuda dimensiunilor reduse ale asezarii. Una dintre acestea este, fara îndoiala, biserica, având hramul „Sfântul Gheorghe”.

          Biserica din Saca
          
          Satul Saca din judetul Bihor este unul dintre acele locuri aproape miraculoase, unde poti întâlni adevarate comori de arta si cultura în ciuda dimensiunilor reduse ale asezarii. Una dintre acestea este, fara îndoiala, biserica, având hramul „Sfântul Gheorghe”.
          Cu toate ca o monografie din 1901 mentiona anul 1830 ca data de ridicare a locasului, acesta este de fapt mult mai vechi. În documentele vremii de la 1724 se mentiona ca preot în localitate era Mihai, în vârsta de 40 de ani, si ca fusese hirotonit de episcopul ortodox din Arad. În acelasi timp se amintea ca biserica este acoperita cu sindrila si ca are un potir de cositor. Este clar ca asezamântul exista, mai ales ca aici se afla si unul dintre cele mai vechi clopote din Bihor, datând din 1645, dupa cum este inscriptionat. În conscriptoriul din 1756 se noteaza ca obstea a construit biserica, asa cum au subliniat locuitorii satului.
          În 1830 biserica a fost doar renovata, înlocuindu-se bârnele slabe din vechiul locas. Acesta a apartinut initial satului vecin, Nimaiesti, de unde a fost cumparata, demontata si recladita în Saca.
          Peretii au fost tencuiti cu un strat gros de ceamur (pamânt amestecat cu pleava) acoperindu-se bârnele aparente, atât înauntru cât si în exterior.
          Biserica nu prezinta picturi în interior, cu exceptia iconostasului, lucrarea fiind realizata în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.
          Absida pastreaza si astazi vechile ferestruici, fiecare fiind compusa din câte opt gemulete de sticla prinse între ele cu rame de plumb, asemenea vitraliilor. Sticla a fost lucrata la o manufactura din Beliu în secolul al XVII-lea. Ferestrele navei ofera totusi o mai buna lumina fiind marite cu ocazia restaurarilor. Exteriorul se remarca prin eleganta brâului median si prin aspectul placut al turnului. Baza acestuia este captusita cu scânduri de brad pâna la galeria deschisa iar coiful piramidal este marcat de inelul ornamental, specific depresiunii Beiusului si continuat cu sageata realizata dupa un plan octogonal.
          Adevarat focar de cultura, satul Saca a adunat o serie de artisti în ale scrierii din secolul al XVIII-lea. Au lucrat aici o serie de copisti vestiti, scriind carti de cult pentru sat sau pentru localitatile din jur. Printre acestia trebuie amintiti: Popa Mihai, Toader Maga Diaconul, Pavel Dascalul si multi altii.
          Biserica pastreaza, de asemenea, o serie de tiparituri de mare valoare din secolele XVIII-XIX, unele având înscrise pe ele date privitoare la viata locuitorilor, cum este cea despre cutremurul din 1834. Înconjurata de verdeata, biserica din Saca este o legatura, calda între sufletele noastre si inaltimile spre care se ridica în ciuda tuturor vitregiilor vremurilor.