Cum stam cu Universul?

          Am profitat de linistea ultimelor zile ale anului 2003 pentru a-mi strânge articolele din revista într-o carte – care se va numi, fireste, „Anatomia secundei”. Si trebuie sa va spun ca am fost izbit, citind „bârfele” pe care, de atâtia ani, vi le prezint, saptamânal, de dinamica noutatilor pe care le-am transferat, de la tribul cercetatorilor în stiinte si tehnologii, catre Domniile Voastre, cititorii! Domeniul cu cea mai fantastica fierbere este, fara îndoiala, Cosmosul.

          Am profitat de linistea ultimelor zile ale anului 2003 pentru a-mi strânge articolele din revista într-o carte – care se va numi, fireste, „Anatomia secundei”. Si trebuie sa va spun ca am fost izbit, citind „bârfele” pe care, de atâtia ani, vi le prezint, saptamânal, de dinamica noutatilor pe care le-am transferat, de la tribul cercetatorilor în stiinte si tehnologii, catre Domniile Voastre, cititorii! Domeniul cu cea mai fantastica fierbere este, fara îndoiala, Cosmosul. Caci în ultimii 10-15 ani, mai mult ca niciodata, ochii si mintile pamântenilor s-au dilatat enorm, vedem si auzim de mii de ori mai mult decât acum un deceniu, iar ceea ce vedem ne uluieste pur si simplu…
          …Ce straniu mi se pare ca stim acum vârsta exacta a Universului în care traim: 13,7 miliarde de ani! Siguranta observatiilor facute mai are si un alt efect: teoria Big Bang-ului este definitiv confirmata, adica, împotriva bunului simt, tridimensional, al nostru, aceasta casa în care traim, Universul, s-a auto-nascut dintr-un atom initial, a evoluat, autodezvoltându-si particulele sale, componente de baza, atomii, apoi s-a auto-organizat în nebuloase, stele cu planete, galaxii, pulsari, quasari, gauri negre si se dilata, cu viteza înspaimântatoare, neglijând sa respecte pe însasi Sfânta Sfintelor fizicii clasice, gravitatia.
          …Iar când va mai spun ca experimente si observatii facute de „spionii” din ceruri – sateliti cititori de toate cele – ne stampileaza concluzia ca Universul este plat, ca are 11 dimensiuni si ca si-a permis, în prima lui tinerete, sa lase lumina, fotonii sa circule cu ce viteze aveau ei atunci nevoie sa circule – deci dincolo de C = 300.000 km/sec., cât a stabilit Michelson si a confirmat Einstein – va dati seama ca noi, pietonii simpli pe strazile satului planetar, ne lasam târâti în cea mai neagra resemnare: asa o fi, daca asa spun astronomii, fizicienii, matematicienii, cu ecuatiilor lor, înlocuind limbile pamântene, graiul normal…
          …Am ajuns la alcatuirea Universului – ceea ce se spune acum despre materie ar putea îmbolnavi de inima pe orice fizician sau astronom sau, ma rog, persoana cu adevarat culta a anilor 1950-1960. Pentru ca savantii vremii noastre au acum, în orbita, pe „Hubble”, telescop celest analizând lumina vizibila necenzurata de atmosfera Pamântului, pe WMAP, satelit care „citeste” o cascada de radiatii, venite din genuni de cosmos, pe Chandra, capabil sa desluseasca razele X, alte aparate de masura, de pe alte sonde cosmice, care simt caldura si radiatiile gamma. Iar aceste unelte au tupeul sa ne spuna ca Universul este format din urmatoarele categorii de materie-energie: 73% energie neagra (sau întunecata, spuneti-i cum vreti; esential este ca, probabil, o energie latenta a Cosmosului face ca Universul sa fie în expansiune accelerata, destramând forta de gravitatie); 23% materie neagra (întunecata; nu avem semne concrete ale existentei ei, nu o putem masura, din felul în care galaxiile se misca s-a dedus ca materia invizibila, în cantitati uriase, tine în clesti nevazuti stele, planete, nebuloase); 4% materie ordinara neluminoasa (atomi, în cantitate prevazuta de modelul Big Bang-ului); si – doar – 0,4% materie luminoasa, adica stele, nebuloase, galaxii, planete plus ceea ce populeaza planetele! Pas de mai întelege ceva…
          Încercând cât de cât sa-si salveze obrazul subtire, fizicienii lanseaza ipoteza (Newton, va amintiti: Eu nu construiesc ipoteze! – dar traim acum alte vremuri…) ca energia neagra rezulta din proprietatile fizice al spatiului gol, idee asemanatoare cu constanta cosmologica pe care o introdusese Albert Einsein, în 1917, în Teoria largita a relativitatii. Sau, cine stie – îsi arata, si ei, nedumerirea – poate ca o fi vorba de un nou câmp, sa-i spunem, quintesential, nascut si el o data cu Big Bang-ul. Materia neagra este alcatuita din particulele neutrino, strigoi care, se pare, se gasesc în Univers în raport de 100 de milioane pentru fiecare atom existent (rari, doar 0,2 atomi de N la un metru cub de spatiu); neutrino le-a iesit din ecuatie, de prins în capcane însa nu l-au prins… Mai exista, poate, si WIMP-si, particule grele, contrabalansându-le pe cele stiute, hadronii din Universul „cuminte” (cel de 0,4%!), sau axionii – dar nimeni niciodata nu a vazut nici un WIMP, nici un axion, nici prin aparate, nici în ecuatii. Abia pe ultima categorie o stapânim – ea e cuminte si respecta legile fizicii – planete, nori de gaz, petice negre si albe, stele neutronice si luminoase, gauri negre, miliarde de miliarde de comete.
          O lume mult mai stranie decât ne-am fi imaginat vreodata ca poate fi lumea – iata ce se deseneaza în mintile noastre în acesti ultimii ani…