Amprente ale spiritualitatii noastre

          Biserica Mântuleasa
          
          Strada Mântuleasa, aflata în centrul Capitalei noastre, dadea pe vremuri numele unui cartier întreg. Cu mai bine de 270 de ani în urma, aici a fost ridicata biserica Mântuleasa, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”.

          Biserica Mântuleasa
          
          Strada Mântuleasa, aflata în centrul Capitalei noastre, dadea pe vremuri numele unui cartier întreg. Cu mai bine de 270 de ani în urma, aici a fost ridicata biserica Mântuleasa, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”. Împrejmuita cu un zid sobru, ea este una dintre cele mai vechi constructii de acest fel ale orasului. Pisania aflata deasupra usii de la intrare mentioneaza ca locasul a fost înaltat „în zilele lui Grigorie Ghica în luna lui septembrie 1734”. Cu toate acestea, unele documente plaseaza anul constructiei ceva mai devreme, în 1732. Biserica a fost ctitorita de sora si fiica unui negustor din zona, Mantu Cupetul, de la numele acestuia tragându-si denumirea locasul si întregul cartier. Ctitoritele erau Maria si Stanca, asa cum noteaza pisania amintita, dar nu se cunosc nici arhitectul, nici mesterii care au ridicat asezamântul. Initial, acesta a functionat ca filiala a parohiei Negustori, dar, din 1933, a fost ridicat el însusi la rang de parohie. Biserica este zidita în forma de cruce, cu un pridvor sprijinit pe patru coloane cilindrice. Unica turla, cu ferestre prelungi, slujeste si drept clopotnita. Este ridicata pe un soclu patrat, deasupra zidului care desparte pronaosul de pridvor. Fiind permanent înfrumusetata, biserica a avut o vreme înca o turla. Cu prilejul restaurarilor din 1924-1930, Comisia Monumentelor Istorice a considerat ca aceasta strica aspectul brâncovenesc al constructiei, si turla a fost eliminata, locasul recapatându-si vechea si eleganta înfatisare. Unica turla ramasa a fost însa retezata pâna la baza ferestrelor, în urma cutremurului din 1940, hotarându-se imediat totala ei darâmare si înlocuire. De asemenea, s-a impus remedierea crapaturilor din ziduri, curatarea picturii si refacerea partilor avariate ale acestei minunate zugraveli, datând de la înaltarea constructiei. De fapt, o vreme pictura originala fusese acoperita cu o fresca bizantina, dar la restaurarile din 1924-1930 s-a decis cojirea acesteia, pentru a o scoate la lumina pe cea veche, de o autentica valoare. Biserica pastreaza si câteva obiecte de cult deosebit de valoroase, potire si cutii de metal pretios, iar în partea de rasarit a curtii s-a aflat un cimitir din care s-au mai pastrat câteva pietre funerare cu inscriptiile sterse. Vreme de 10 ani, între 1936 si 1946, aici a fost editat un buletin numit „Vestitorul”, prin care se tinea legatura strânsa cu credinciosii. Biserica Mântuleasa ramâne astfel nu doar un loc încarcat de credinta, ci si o insula de cultura si de traditie crestina.