Ne scriu cititorii

          Vârsta omenirii, o necunoscuta
          
          Cu toate progresele realizate în ultimele decenii pentru elucidarea trecutului omenirii, suntem înca departe de a cunoaste când au aparut pe Pamânt primii oameni. Datarea acestui eveniment crucial al istoriei planetei noastre se afla în domeniul ipotezelor.

          Vârsta omenirii, o necunoscuta
          
          Cu toate progresele realizate în ultimele decenii pentru elucidarea trecutului omenirii, suntem înca departe de a cunoaste când au aparut pe Pamânt primii oameni. Datarea acestui eveniment crucial al istoriei planetei noastre se afla în domeniul ipotezelor. Vârsta omenirii este apreciata, de catre unii exegeti, pe baza interpretarii genealogiilor din diverse surse, la cel mult 15.000 de ani, în timp ce ultimele cercetari stiintifice au dus la concluzia ca omul de tip actual, Homo Sapiens, si-a facut aparitia acum circa 200.000 de ani, genotipul sau fiind mostenit de rasa Khoisan din Africa de S-V.
          
          Exista si ipoteze exprimate de unii oameni de stiinta ce sustin existenta unei „evolutii catastrofice” a vietii pe Pamânt. Pe parcursul miliardelor de ani ai Pamântului, viata a suferit numeroase distrugeri, dar, de fiecare data, a revenit, relându-si dezvoltarea. Profesorul Norman Sleep de la Universitatea Stanford din California sustine posibilitatea reaparitiei vietii pe Pamânt chiar si dupa o distrugere totala. Descoperirea în zona albiei râului Paluxy, în apropiere de Glen Rose (Texas-SUA), în anul 1939, într-o formatiune geologica din Cretacic (circa 60 de milioane de ani) a sute de urme pietrificate de dinozauri si la câtiva metri de ele în solul din acea era, a unor amprente de picior uman, i-au determinat pe multi cercetatori sa presupuna prezenta umana cu peste 55 milioane de ani în urma. Analizele, efectuate cu mijloace moderne de catre o echipa a Universitatii din California, au dovedit fara putinta de tagada ca amprentele respective nu sunt falsuri si ca au aceeasi vechime cu stratul din Cretacic în care s-au gasit. Evolutia omului dupa imprimarea urmelor sale în solul de atunci a fost probabil întrerupta o data cu disparitia dinozaurilor, ca o consecinta a imensei coliziuni cu asteroidul ce a lovit planeta noastra în apropierea localitatii mexicane Cixulub, în largul coastei peninsulei Yucatan, pe platou continental, în urma cu circa 55-60 de milioane de ani. În tendintele de stabilire – cel putin cu aproximatie – a vârstei omenirii, se disting patru conceptii: creationista dogmatica, creationist-stiintifica, evolutionista si cea paleoastronautica.
          Conceptia creationista dogmatica este sustinuta de acei exegeti ce considera ca „zilele” mentionate în Biblie (Geneza 1) erau zile pamântesti normale, iar durata anilor biblici era aceeasi cu cea de astazi. Astfel, luând în calcul genealogiile din Geneza 5 si 11, fara vreo interpretare, ar rezulta ca omenirea nu ar avea o vârsta mai mare de 15.000 de ani. Aceasta cifra rezulta din anii traiti de cei 10 patriarhi dinaintea potopului conform datelor din Biblie, ce însumeaza un total de circa 8.500 de ani, la care se adauga cei aproximativ 6000-6500 de ani ce au trecut de la Potopul Biblic. Este de remarcat ca în scrieri cu mult mai vechi decât Biblia, potrivit legendelor babiloniene relatate de preotul Marduk si istoricul Berossos, se mentioneaza o succesiune continua de 10 regi pâna la Potop, la fel cum în Deuteronom apare genealogia celor 10 patriarhi. Marea deosebire dintre cele doua relatari stravechi consta în durata cu mult mai mare a perioadei de dinaintea potopului, caci potrivit lui Berossos, acei 10 regi au trait în total 432000 de ani, iar dupa alte texte babiloniene 456000 de ani. Acest numar de ani pare exagerat, dar, daca se are în vedere ca în acea perioada deseori timpul era exprimat în ani lunari ce echivalau cu o luna din anul calendaristic actual de 12 luni, valoarea mentionata mai sus ar fi putut fi nu de 432000-456000 ani ci de aproximativ 36000-38000 ani, cifra foarte apropiata de cea sustinuta de cercetarile actuale pentru aparitia lui Homo Sapiens modern.
          Conceptia evolutionista are la origine lucrarea celebrului biolog englez Charles Robert Darwin (1809-1882) Originea speciilor prin selectie naturala, sau pastrarea raselor favorizate în lupta pentru existenta (1859). Daca pâna la aparitia lucrarii lui Darwin, predomina credinta ca Dumnezeu a creat lumea, raspândirea tezelor conceptiei evolutioniste a provocat o adevarata avalansa a ideii ca totul a aparut prin evolutie si hazard într-o perioada foarte îndelungata. Tezele lui Karl Marx aparute în aceeasi perioada din secolul al XIX-lea, au adus si ele, mai ales o data cu raspândirea comunismului, un mare aport la ideea ca Dumnezeu nu a avut nici o contributie la crearea lumii si nici la guvernarea ei.
          Conceptia creationist-stiintifica nu neaga actul divin al creatiei, dar presupune ca zilele biblice puteau exprima o alta durata decât aceea din zilele noastre. Desi un domeniu diferit, stiinta nu se opune credintei. O statistica cuprinzându-i pe cei mai de seama oameni de stiinta ai lumii arata ca marea lor majoritate credeau în existenta lui Dumnezeu si niciunul dintre atei nu-i putea egala ca valoare. Marele fizician german Max Planck, care a adus contributii esentiale la desavârsirea teoriei atomiste si la fundamentarea fizicii cuantice, declara: „Oricât de profund am ajunge cu cercetarile, nu gasim nici o contradictie între religie si stiinta, ci dimpotriva, o concordanta esentiala. Religia si stiinta nu se exclud, cum cred unii, ci se completeaza. Albert Einstein, referindu-se la pozitia sa fata de credinta, spunea: „Orice om de stiinta serios trebuie sa încerce un sentiment religios, neputând sa-si imagineze ca armonia pe care o descopera s-a putut face de la sine. În acest univers incomprehensibil se descopera o infinita ratiune superioara. „Mass-media relata nu demult o declaratie similara cu atât mai interesanta cu cât ea provine de la o personalitate marcanta a Rusiei, tara care a fost cel mai intens si mai îndelungat timp supusa terorii comuniste materialiste. Presedintele Academiei de Stiinte a Rusiei declara printre altele: „oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca exista Creatorul. Elaborând orice sistem stiintific logic, se ajunge în mod inevitabil la gândul ca exista o viata absoluta, sau Dumnezeu.”
          Unele ipoteze din domeniul de SF al paleoastronauticii încearca sa demonstreze ca primii oameni ai Terrei ar fi fost rezultatul unor experimente facute de catre fiinte extraterestre, cu multe sute de mii sau chiar milioane de ani în urma. Autorii unor astfel de ipoteze apeleaza în scrierile lor la texte sumeriene sau dau o interpretare proprie capitolelor primei carti din Biblie, mult diferita de cea ecleziastica. Dar, nici ei nu dispun de argumente suficiente care sa elucideze locul omenirii pe scara timpului.
          Asadar, deocamdata, vârsta omenirii ramâne o necunoscuta.