Panteon crestin

Mâine, 11 februarie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfânta Împarateasa Teodora, exemplu de lupta împotriva ereziilor. Sotie a împaratului iconoclast Teofil (829-842), ea nu a acceptat ideile acestuia, dimpotriva, a acordat icoanelor cinstirea cuvenita.
Mâine, 11 februarie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfânta Împarateasa Teodora, exemplu de lupta împotriva ereziilor. Sotie a împaratului iconoclast Teofil (829-842), ea nu a acceptat ideile acestuia, dimpotriva, a acordat icoanelor cinstirea cuvenita. De altfel acesta era si punctul de vedere al Sinodului al VII-lea ecumenic de la Niceea, sinod care avusese loc în anul 787 si la care participasera peste 300 de episcopi. Printre prigonitorii icoanelor, o cruzime neobisnuita dovedise împaratul Leon al V-lea Armeanul (813-820), dar nici urmasii acestuia, printre care si Teofil, nu se dovedisera cu mult mai blânzi. Persecutiile împotriva celor care se închinau la icoane au continuat sub o forma sau alta si însasi împarateasa a fost de multe ori în primejdie. Necazurile de acest gen aveau sa înceteze la moartea împaratului, când fiului acestuia, Mihail, i-a revenit tronul imperial. Noul împarat, mostenitor de drept, era însa un copil, asa ca Împarateasa Teodora a fost însarcinata cu treburile statului. Ea a convocat în 843 un sinod la Constantinopol, restabilind dogma ortodoxa si redând icoanelor cinstirea cuvenita. Totodata, a permis celor exilati în timpul prigoanei sa se întoarca în tara, cerându-le sa-l ierte pe Teofil. În aceeasi zi este praznuit si Sfântul Sfintit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei. Acesta a trait în tinutul Capadociei, în timpul lui Liciniu (308-321). Îmbratisând credinta crestina, se remarca printr-o conduita fara pata, prin înalte însusiri morale si talent de propovaduitor. Hirotonit episcop, dovedeste har de vindecator, îngrijind chiar si animalele, lucru neobisnuit la vremea aceea. În timpul persecutiilor declansate împotriva crestinilor, el se ascunde într-o pestera, traind în post si rugaciune, dar este descoperit de un grup de vânatori si adus în fata prefectului Agricola, un înversunat dusman al crestinilor. La asa-zisa judecata, el este convins ca a sosit vremea martiriului sau si îsi marturiseste, plin de curaj, credinta, defaimându-i pe zeii romani. Batut fara mila, este aruncat în închisoare, unde întâlneste sapte femei crestine, închise tot pentru credinta lor, una dintre ele având alaturi si doi copii. Sunt torturati cu totii si condamnati la moarte prin decapitare, executia având loc în anul 316. Sântul Mucenic Vlasie este considerat protectorul padurilor si al femeilor cu prunci.