Descoperite în urma cu peste doua secole, conform celor stabilite de arheologi dupa îndelungi controverse, obiectele misterioase dintr-un mormânt stravechi situat la numai 16 kilometri de legendarul complex megalitic Stonehenge fac parte din trusa de instrumente a unui saman, despre care se considera ca ar fi creat nenumarate podoabe de aur, în urma cu aproximativ 4.000 de ani.
Magician si mestesugar
Îngropat într-un tumul (movila artificiala din pamânt sau piatra pe care unele popoare din Antichitate o înaltau deasupra mormintelor) din zona satului Upton Lovell, din comitatul englez Wiltshire, cel numit „Samanul” a fost în acelasi timp un lucrator al metalelor foarte priceput si lider religios, aflat în contact cu lumea spiritelor.
Defunctul a fost înmormântat în mantia sa ceremoniala, decorata cu oase de animale perforate si însirate pe un colier. De la descoperirea concreta încep „broderiile” stiintifice bazate pe ceea ce se cunostea deja si se putea lega într-un fel sau altul de fabuloasa descoperire.
Astfel, impresionantul colier de oase ar fi facut zgomot – foarte probabil, cu efecte psihedelice asupra participantilor pasivi la manifestarea colectiva – în timp ce el mergea si dansa, în cadrul unui ritual magic.
Vorbim despre personajul detinator de puteri si capacitati inaccesibile semenilor din grupul respectiv, însa totodata barbatul a-vea si un topor de lupta magnific, de culoare închisa, faurit din piatra verde adusa din Cornwall.
Tot alaturi de relicvele senzationalului personaj s-au gasit o punga împodobita cu colti de mistret si o trusa cu instrumente folosite pentru netezirea si lustruirea aurului, sugerând ca era unul dintre putinii initiati, un gen de artist foarte priceput în magia prelucrarii metalelor. Fiindca ceea ce mult mai târziu s-a numit „orfevrerie” se pare ca se afla în legatura strânsa cu puntea fragila de comunicare dintre lumile de sus si de jos, adica ale spiritelor protectoare sau malefice.
Împreuna, dincolo de lume
„Samanul” din Upton Lovell a fost îngropat în vârful crestei cu vedere spre valea râului care ducea spre Stonehenge. Expertii presupun ca acesta era unul dintre traseele urmate de comerciantii care aduceau obiecte rare si materii prime la centrul ceremonial de la Stonehenge. În acelasi mormânt s-au gasit relicvele unui individ, asezat cu grija în pozitie verticala, cu capul mai apropiat de suprafata tumulului. Acesta a fost înmormântat cu un colier de margele de sist lustruit si un inel de brat de sist fin. Au fost îngropati împreuna si desi sexul celor doua persoane nu a fost niciodata determinat, ei au fost interpretati ca saman si sotia sa în 1801. Cel mai recent studiu întareste ideea ca cel putin unul dintre acesti indivizi era renumit pentru capacitatea sa de a face ornamente din aur si alte materiale valoroase.
Obiectele îngropate odata cu defunctul (topoare de silex, un colier din margele de piatra lustruita, zeci de fragmente de os, posibil dintr-un alt colier, franjuri dintr-o haina etc.) constituie mai mult decât reprezentari ale identitatii unei persoane.
Artefactele respective sugereaza complexitatea identitatii antice si faptul ca roluri precum „samanul” si „aurarul” nu descriu în mod adecvat indivizii care ar fi putut reprezenta multe lucruri diferite pentru o comunitate din epoca bronzului. Avem tendinta de a ne gândi la oameni în categorii simple – saman, lucrator metalurg, magician, o persoana importanta – dar aceasta abordare moderna ar trebui abandonata atunci când ne gândim la viata de la începutul mileniului II î.Chr.
„Abilitatea de a transforma obiecte prin procedeul delicat si care necesita multa pricepere de acoperire cu foi de aur poate fi vazuta ca un act magic sau ritual, o metoda secreta, cunoscuta doar de câte-va persoane, afirma Susan Greaney, arheolog la Universitatea Cardiff. Fabuloasa descoperire arata cât de strâns era legata prelucrarea metalelor de credintele magice, rituale si religioase.”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii