O pictura în ulei creata de faimosul artist italian Rafael include un chip pe care nu l-a pictat el, potrivit unui studiu publicat în revista „Heritage Science”.
Echipa de cercetatori din Marea Britanie a analizat, cu ajutorul inteligentei artificiale (AI), tabloul „Madonna della Rosa”, despre care se presupune ca a fost pictat la începutul secolului al XVI-lea si ca este una dintre multele Madone pictate de acest maestru renascentist, pe numele sau complet Raffaello Sanzio da Urbino, nascut în Urbino, Italia, în 1483.
Tabloul o înfatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus în brate, pe Iosif la dreapta ei si pe Ioan Botezatorul copil, iar pe o masa se afla un trandafir, element care se regaseste în denumirea tabloului.
Pictura, expusa în prezent la Muzeul Prado din Madrid, Spania, a fost subiectul unei dezbateri îndelungate între istorici de arta, multi sugerând ca ucenicul lui Rafael, Giulio Romano, ar putea fi implicat.
Unii au sustinut ca e posibil ca trandafirul si partea inferioara a tabloului sa fi fost create de un alt artist, dar profesorul Hassan Ugail, directorul Centrului pentru informatica vizuala si sisteme inteligente din cadrul Universitatii din Bradford, a afirmat ca cea mai mare parte a picturii a fost realizata de Rafael, cu exceptia chipului lui Iosif.
„Am folosit tablouri de Rafael confirmate ca autentice pentru a învata computerul sa-i recunoasca stilul în cele mai mici detalii, de la miscari ale pensulei, umbre si alte aspecte”, a spus el. „Computerul percepe mult mai în profunzime decât ochiul uman, pâna la nivel microscopic. Când am testat «Madonna della Rosa» per ansamblu, rezultatele nu au fost decisive. Ulterior, am testat fragmente individuale, iar în timp ce restul tabloului a fost confirmat ca fiind al lui Rafael, exista o probabilitate mare ca chipul lui Iosif sa nu fi fost pictat de Rafael”, a adaugat Ugail.
Algoritmul AI a fost dezvoltat de Ugail, care a spus ca acesta poate recunoaste opere autentice ale lui Rafael cu o precizie de 98%, transmite DPA/ Agerpres.
Cine a pictat chipul lui Iosif?
Autorul studiului, Howell Edwards, profesor emerit de spectroscopie moleculara la Universitatea Bradford, a declarat ca „Madonna della Rosa” era considerata de cunoscatori ca un fel de autograf al lui Rafael, ceea ce înseamna ca el a pictat tabloul în întregime.
Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, multi istorici de arta au început sa se întrebe daca nu cumva au fost implicati si ucenici din atelierul lui Rafael.
Implicarea atelierului lui Rafael a fost acceptata gradual si atribuita în particular elevului sau Giulio Romano, posibil si lui Gianfrancesco Penni, dar în Spania, atribuirea initiala nu a fost pusa niciodata sub semnul întrebarii. Potrivit unor cunoscatori, calitatea compozitiei si a picturii Madonnei, pruncului si a sfântului Ioan o depaseste cu mult pe cea a Sfântului Iosif care, potrivit acestora, ar fi fost adaugat în atelier, ca un fel de completare.
Analiza cu programul AI a demonstrat în mod concludent ca, în timp ce cele trei figuri – Madonna, pruncul Isus si sfântul Ioan Botezatorul sunt fara echivoc pictate de Rafael, cea a Sfântului Iosif nu este si a fost pictata de altcineva – posibil de Romano.
Desi poate identifica cu precizie o pictura de Rafael, cercetatorii au spus ca sistemul AI nu poate fi întrebuintat ca instrument unic de autentificare.
Autorul studiului, David G. Stork, profesor adjunct de programe de sisteme simbolice la Universitatea Stanford din Statele Unite a spus: „Rezultatele acestui studiu nu ar trebui sa fie suficiente pentru o decizie de autentificare, ci ca un pas spre o îmbunatatire per ansamblu a protocoalelor de autentificare”.
Unele dintre cele mai de succes studii despre arta realizate cu ajutorul computerului au exploatat baze de date uriase cu imagini artistice pentru a învata stilul unui artist, precum si alte proprietati. In timp ce o astfel de baza de date creste, algoritmii se perfectioneaza si, cel mai important, pe masura ce expertii în arta si critica rafineaza metodele computerizate, acestea se vor îmbunatati si vor deveni larg utilizate în istoria si critica de arta.
NICUSOR DINCA
Comentarii