Termenul de ocult-ocultism se refera la elemente secrete, ascunse, învaluite în mister, dar si emanând o anume teama ce poate ajunge la paroxism. Prin restrângere, arta oculta reprezinta un corp divers de expresii artistice care exploreaza teme ezoterice, mistice si supranaturale.
In prezent, „ocult” se refera la orice este necunoscut, fiind definit ca o serie de practici si cunostinte, inclusiv alchimia, astrologia, demonologia, spiritismul, samanismul si magia. Practicantii ocultului au încercat, înca din Antichitate, sa patrunda secretele naturii, pentru a deveni stapânii acesteia.
Supravietuind în medii ostile, cunoasterea ezoterica a fost prezenta în spatiul cultural de-a lungul secolelor, în pofida atacurilor lansate împotriva ei din diferite directii, cea mai agresiva persecutie având loc în perioadele de fervoare religioasa. Din aceasta perspectiva, acuzatia majora ce i s-a adus a fost (si este) referitoare la presupuse conexiuni cu magia neagra si cu satanismul.
Aspectul respectiv impune pentru receptorul si iubitorul artei autentice si multa prudenta în reactiile sale fata de lucrari ce pot parea elemente de expresie estetica incontestabile, dar în realitate sa ascunda mesaje subliminale negative, toxice si distructive.
De mentionat, ca si arta oculta se raporteaza la valorile religioase perene si vorbim cu prioritate, despre valorile crestine. Ele sunt prezente în creatia artistica autentica, putând fi scoase în relief prin mijloace diverse, de la tehnici si cromatica, pâna la explicatia si simbolismul extins al subiectului abordat în sine.
Un aspect elementar: poate mai mult decât în cazul altor orientari artistice, arta oculta este exprimata dincolo de paleta coloristica, în alternanta, rivalitatea, confruntarea, complementaritatea etc. dintre negru si alb.
Grafica raspunde foarte bine acestei orientari si, nu întâmplator, unul dintre mesagerii ei cei mai de vaza este spaniolul Francisco Goya, cu magistralele sale gravuri (realizate în aquaforte si aquatinta) îndreptate, ca teme generale ancorate adânc în realitatile societatii umane, împotriva unor tare si atribute extrem de nocive ale unora dintre stapânitorii si guvernantii cei mai tiranici ai omenirii: promotorii razboiului si ai crimelor în masa, clerul corupt si cinic, dar si acea „amortire” fatala a constiintelor extraordinar de clar formulata în binecunoscuta propozitie însotitoare a desenului – „Somnul ratiunii naste monstri!”.
Alaturi de el pot fi mentionati William Blake, Gustave Doré, Henry Fuseli ori inegalabilul Hyeronimus Bosch.
Baza foarte solida a artistilor ocultului (atentie: nu ocultisti!) si practicata în diferite civilizatii, alchimia a fost reînviata în perioada Renasterii, când numeroase picturi includeau aluzii alchimice.
Oamenii revenisera în centrul cautarilor celor care voiau sa domine lumea, când stapânirea lumii vii devenise un fel de obsesie în rândul intelectualilor, iar artistii au participat activ la acest nou climat cultural.
Pe lânga elementele simbolice din numeroase picturi, multi artisti i-au reprezentat direct pe alchimisti în lucrarile lor, inclusiv Pieter Brueghel cel Batrân sau Jan Steen.
Totodata, interesul pentru fiintele din alta lume a fost resimtit puternic si în arta, creatorii folosind însa aceste motive si în scopuri subversive. Printre temele populare s-a numarat vrajitoria, a carei reprezentare a devenit în timp mai putin legata de ideile religioase, fiind, de exemplu, o reactie la stiinta si rationalism în timpul romantismului.
În Evul Mediu si în perioada moderna timpurie, religia si magia (neagra) erau considerate doua practici separate, dar si strâns legate, cei implicati în magie si alte arte obscure fiind urmariti penal de societate, inclusiv presupusele vrajitoare. Cu toate acestea, acest lucru nu a oprit dezvoltarea cunostintelor si traditiilor ezoterice prin diverse coduri care pot fi urmarite în cultura vizuala.
Ocultismul si implicit arta oculta s-au stins si s-au risipit de-a lungul secolelor, dar au revenit în arena publica în secolul XIX, marcând prima sa renastere pe scara larga de la asa-numita epoca a ratiunii.
Nasterea modernitatii a adus si o deziluzie generalizata, amplificata si mai mult de atrocitatile Primului Razboi Mondial.
Cautarea alternativelor a stârnit un interes reînnoit pentru ocultism, una dintre cele mai fascinante mosteniri ale sale fiind o întelegere mai complexa a feminitatii si a arhetipului feminin.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii